„Şi au zis: ‘Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește oare şi prin noi?’ Şi Domnul a auzit-o.”

Numeri 12:2

Aaron  și Maria începuseră să aibă ceva împotriva lui Moise, din cauza căsătoriei lui… Ei credeau că Moise li se considera superior şi că aveau să fie mereu pe locul doi. Acesta era exact sentimentul pe care Satana dorea ca ei să-l aibă. Intra în planul lui continuarea lucrării începute în cer… El nu putea atinge capul, facultățile gândirii, ochii minții; dar putea face ca lucrurile la care privea ochiul exterior să apară în acord cu lucrarea lui subtilă… Aaron şi Maria au devenit una în gânduri. Ei au stat de vorbă unul cu celălalt şi şi-au spus: „Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește, oare, şi prin noi?” Observați ceea ce a urmat: „Şi Domnul a auzit…”

Domnul aude multe lucruri pe care le spune omul şi înțelege curentul spre rău pornit la lucru intens, din cuvinte spuse în secret. Dacă oamenii ar ține cont permanent că este un Martor care aude orice cuvânt pe care-l spun, chiar şi în cămăruța secretă, ar exista mai puține comunicări ale buzelor care să influențeze mintea altora cu ideile şi sugestiile lor rele, care dau glas ispitirilor marelui amăgitor… Orice om să nu uite, în convorbirile lui secrete destinate obținerii simpatiei celorlalți, aceste cuvinte: ,,Şi Domnul a auzit…”

A fost Cineva care a putut să-l îndreptățească pe Moise. Ascultați mărturia Lui, care a străbătut vremurile pentru a arăta că lui Dumnezeu nu-I plac gândurile nesfinte ale oamenilor: ,,Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului”… Şi „Domnul S-a pogorât în stâlpul de nor şi a stătut la ușa cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria şi ei s-au apropiat amândoi. Şi a zis: ‘Ascultați bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie, sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot așa este însă cu robul Meu, Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură’… Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat. Norul s-a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada”.

Pentru că au fost onorați cu o parte în lucrarea lui Dumnezeu, Aaron şi Maria au crezut că erau egali cu Moise. Ei, într-adevăr, erau o parte esențială a unui mare întreg. Ei simțeau că Moise nu trebuia să aibă toată onoarea şi că o parte a reputație li se cuvine lor. Să nu uite agentul uman că, în orice poziție îl așază Dumnezeu, el trebuie să-şi pună toată încrederea în Dumnezeu. (Scrisoarea 7, 1894)