„Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Matei 3:17

În vreme ce Isus îngenunchea pe malul Iordanului, după botez, o lumină strălucitoare a coborât asemenea unui porumbel şi L-a învăluit, iar din çer s-a auzit un glas spunând: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. Citim aceste cuvinte, dar nu pătrundem în semnificația lor. Se pare că nu întelegem valoarea lor pentru noi. Ele vă declară că sunteți acceptați, în Cel Prea Iubit. Cu brațul Său omenesc Hristos îmbrățişează rasa căzută, în vreme ce cu brațul divin atinge tronul Celui Atotputernic, unind astfel pământul cu cerul şi ființele limitate şi căzute cu Infinitul Dumnezeu. Iar acest pământ, care a divorțat de cer, este din nou legat cu cerul. Este astfel deschisă o comunicare cu cerul, prin Isus Hristos, şi omenirea căzută este readusă în grația lui Dumnezeu. Pe pământ, Isus a trecut prin pustia ispitirii şi încercarea venită peste El a fost de o sută de ori mai mare decât cea venită peste Adam şi Eva, în grădina Eden…

Dacă ar fi trăit cu orice cuvânt care ieşea din gura lui Dumnezeu, Adam şi Eva n-ar fi căzut niciodată şi nu şi-ar fi pierdut dreptul la pomul vieții. Toți cei care astăzi vor trăi cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, vor fi duşi înapoi în căminul edenic…

Există fericire, speranță şi linişte pentru cei disperați. Noi nu ne putem permite să ne dedicăm priceperea dată de Dumnezeu lucrurilor de rând ale acestui pământ. Avem nevoie de o credință care să atingă făgăduința prezentată nouă în Evanghelie…

Gândiţi-vă la o lume care piere din cauză că nu a acordat atenție lucrurilor care sunt nevăzute. Cele veşnice nu par a avea vreo atracție pentru ei. Lucrurile pământeşti sunt cele care-i atrag. Dar de unde vin priceperea și ştiința pe care le aveți? Sunt propria voastră realizare? Nu. Ele vin de la Dumnezeul cerului și El vi le va cere înapoi.

Văd o atracție inegalabilă, în Isus. Eu nu vorbesc niciodată despre vreo încercare pe care să nu o pot suporta sau despre vreun sacrificiu de sine pe care să nu-l pot face. Îl văd pe Cel care a murit pentru mine şi moartea Lui nu va fi în van, în ceea ce mă priveşte. Voi păstra o bună relație cu Dumnezeu şi mă voi sprijini pe ajutorul de sus. Nu cercetez ce a spune lumea despre mine, ci grija mea va fi cum să-I plac Domnului, cum să-mi îndeplinesc misiunea în această lume…

Pentru a fi, în final, biruitori, avem lupte de dus şi vom vedea că trupul de carne se luptă împotriva Duhului şi Duhul Se luptă împotriva cărnii. Noi vom spune care dintre acestea două va triumfa! (Manuscris 16, 1886; publica în Sermons and Talks, vol. 2, pag. 32-34)