„,Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare.”
Eclesiastul 6:2
Solomon a scris cartea Proverbele, dar, după un timp, înțelepciunea lui s-a alterat. De unde venea această alterare? După o maturitate plină de glorie, istoria lui Solomon a cunoscut o schimbare. El n-a mai fost fidel în curăție şi supunere față de Domnul, dărâmând barierele ridicate de Dumnezeu pentru ferirea poporului de idolatrie. Domnul dăduse identitate Israelului ca națiune, făcându-l depozitarul adevărului sacru ce trebuia prezentat lumii. Dar Solomon a întreținut mândria puterii politice, încurajând alianțe cu regatele păgâne…
Pe la începutul domniei lui, Solomon a fost vizitat de împărăteasa din Seba, venită pentru a-i cunoaște înțelepciunea. Ea a declarat că nu i se spusese nici jumătate din ceea ce a descoperit acum. Dar această domnie înțeleaptă şi cât se poate de dreaptă s-a schimbat. El, care-L cunoscuse pe Dumnezeu şi ştia adevărul, a făcut o mare risipă de mijloace, pentru a plăcea soțiilor lui idolatre. A construit grădini costisitoare. Banii lui Dumnezeu, care ar fi trebuit considerați sacri, pentru ajutorarea celor săraci, după cum spusese Dumnezeu, erau înghițiți de proiectele ambițioase ale împăratului, fiind deturnați de pe făgaşul lor original… Celor aflați în nevoie nu li s-au dat case, alimente şi îmbrăcăminte, aşa cum spusese Domnul. Prin această extravagantă risipă de mijloace, Solomon a căutat să facă plăcere soțiilor lui şi să se preamărească pe sine. Astfel, el a folosit mijloacele abundente oferite şi a pus taxe grele asupra celor săraci…
Bunul lui simţ dispăruse aşa cum îi piere puterea unui paralitic. El se străduia să împletească lumina cu întunericul, să-I slujească şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona şi se simțea liber să încerce imoralitatea. Dar Baal şi curăția nu se pot amesteca şi calea pe care a pornit împăratul i-a atras pedeapsa. Él s-a depărtat de Dumnezeu şi cunoştința lui Dumnezeu s-a depărtat de la el… Cei puşi în competența de a folosi bani au de învățat o lecție din istoria lui Šolomon, Ei sunt continuu în pericolul de a considera că banii şi poziția le vor aduce respect, dar nu trebuie să fie aşa. Înălțarea de sine nu este decât un balon. Folosind necorespunzător talanții care i-au fost încredințați, Solomon a apostaziat. Atunci când oamenii primesc prosperitate de la Dumnezeu, trebuie să fie atenți la sugestiile inimilor lor, pentru a nu pune în pericol simplitatea credinței lor şi pentru a nu deteriora experiența religioasă. (Manuscris 40, 1898)
