„Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.”
Neemia 5:15
Mi-a fost arătat cazul lui Neemia. El nu a fost pus deoparte ca preot sau ca profet, dar Domnul l-a folosit să facă o lucrare specială… Copiii lui Israel erau robi în Babilon, pentru că se îndepărtaseră de Dumnezeu şi nu mai simțeau că era datoria lor să păstreze principiile nepângărite de obiceiurile națiunilor din jur. Datorită îndepărtării lor de Dumnezeu, Domnul i-a trecut prin umilință. El nu putea acționa pentru prosperitatea lor şi nu putea să-Şi împlinească legământul cu ei atâta vreme cât erau neloiali principiilor pe care li le dăduse să le păstreze cu zel, pentru a putea fi feriți de metodele şi practicile națiunilor păgâne, care-L dezonorau… El i-a lăsat în voia lor şi astfel cei nevinovați au suferit împreună cu cei păcătoşi, în Sion.
Dar, printre copiii lui Israel, erau şi creştini patrioți, tari ca oțelul la principiu, şi asupra acestora Domnul privea cu o mare plăcere… Ei a trebuit să sufere împreună cu cei vinovați, dar, în providența lui Dumnezeu, această robie a fost mijlocul de a-i scoate în față. Exemplul lor de integritate neştirbită, din timpul robiei în Babilon, străluceşte cu slavă cerească.
Mulți dintre aleşii Domnului s-au dovedit nedemni. Ei s-au îndepărtat de Dumnezeu, devenind egoişti, neloiali şi lipsiți de onoare. Rolul jucat de Daniel şi prietenii lui şi de Ezra şi Neemia a fost în pronunțat contrast cu acest fapt, iar Domnul i-a binecuvântat în mod deosebit pe aceşti bărbați, pentru că au stat ferm de partea dreptății.
Neemia şi Ezra au fost oameni providențiali. Domnul le încredințase o lucrare specială. Ei trebuia să cheme Israelul să ia aminte la căile lui și să vadă unde greşeşte, pentru că Dumnezeu nu-Şi poate vedea poporul ajungând lipsit de putere, confuz şi rob fără nici un motiv…
Neemia a fost ales de Dumnezeu pentru că era dispus să colaboreze cu El, ca restaurator… El nu s-a lăsat condus și corupt de încercările celor neprincipiali, care erau angajați într-o lucrare rea, şi nu le-a îngăduit acestora să-l determine să apuce pe un drum al trădării. Văzând că se acționa potrivit unor principii greşite, el n-a rămas un simplu privitor şi nu şi-a dat consimțământul prin tăcere, pentru a nu lăsa poporul să creadă că se afla de partea rea. Neemia a luat o poziție fermă, de neclintit, pentru dreptate si nu a împrumutat nici o iotă din influența dăunătoare principiilor stabilite de Dumnezeu. Oricare ar fi fost mersul urmat de ceilalți, el a putut spune: „Eu n-am făcut aşa, din frică de Domnul”. (Manuscris 121, 1898)
