„Dar Fariseii ziceau: ‘Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!’”

Matei 9:34

În lucrările pline de putere ale lui Hristos erau suficiente dovezi pentru a crede. Dar oamenii aceștia nu doreau adevărul. Ei erau nevoiți să recunoască realitatea lucrărilor lui Hristos, dar le blamau pe toate. Ei trebuia să recunoască faptul că o putere supranaturală Îi însoțea lucrarea, dar, spuneau ei, această putere provenea de la Satana. Credeau ei cu adevărat lucrul acesta? Nu; dar erau atât de hotărâți să nu lase ca adevărul să le atingă inima şi să-i schimbe, încât puneau lucrarea Duhului lui Dumnezeu pe seama diavolului…

Ce Răscumpărător plin de compasiune! Ce dragoste, ce dragoste fără egal ai avut! Acuzat de bărbații de vază din Israel că făcea faptele milei cu ajutorul prințului demonilor, dispreţuit şi duşmănit, El parcă nu vedea şi nu auzea toate acestea. Lucrarea pentru care venise din cer să o facă nu trebuia lăsată nefăcută. El vedea că adevărul trebuia descoperit oamenilor. Lumina lumii trebuia să-şi trimită fulgerele în întunericul păcatului și al superstiției şi să descopere eroarea, în contrast cu adevărul…

Hristos n-a folosit forța sau constrângerea pentru a-i atrage pe oameni la Sine. Dar atunci când adevărul era proclamat, inimile acelora care se pretindeau a fi copiii lui Dumnezeu se baricadau împotriva lui, iar cei care nu fuseseră prea privilegiați, cei care nu erau îmbrăcați în haina autoîndreptățirii, erau aduşi la Hristos. Inimile lor erau convinse și grăbite la lucru şi lumina şi adevărul vibrau prin univers…

Satana se străduia să țină ascunsă față de lume marea jertfă de ispăşire, care descoperă legea în toată vrednicia ei sacră și care impresionează inimile cu forța prevederilor ei care atrag. El se opunea lucrării lui Hristos şi-i alia pe toți îngerii răi cu agenții umani pentru aceasta. Dar, în vreme ce Satana făcea lucrul acesta, inteligenţele cereşti se uneau cu alți agenți umani, în lucrarea de restaurare…

Sunt aici două puteri: puterea adevărului şi a neprihănirii şi puterea lui Satana, care lucrează pentru a face fără efect Legea lui Dumnezeu. Agentul uman, sedus de puterea lui Satana, lucrează pentru vrăjmaş; Mântuitorul, pe de altă parte, foloseşte instrumente umane pentru a fi împreună-lucrători cu Dumnezeu… Cei care vor să fie copiii lui Dumnezeu nu trebuie să se aștepte la o viață uşoară aici… Dar nu suntem lăsați să ne angajăm singuri în acest conflict. Isus Hristos este Căpetenia mântuirii noastre. (Manuscris 61, 1899)