„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine… Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici.”

Luca 4:3,9

În pustia ispitirii, bogățiile lumii au constituit mita prezentată Domnului nostru. Satana n-a venit la El cu ispitele sale până când natura umană nu a fost slăbită, cerându-şi trebuințele…

Natura omenească a lui Hristos s-ar fi putut da înapoi de la сeеa ce o aștepta în pustie. Dar El a coborât în lume pentru ca să vină atât de strâns în contact cu Satana, încât să poată smulge din mâinile uzurpatorului moștenirea umană a lui Dumnezeu. Satana pretindea că este prințul acestei lumi şi că, biruindu-l pe Adam, a făcut din oameni supuşii lui, luându-i sub propriul control.

Satana ştia că disputa personală dintre Prințul vieții şi prințul întunericului începuse şi căuta să-L învingă pe Isus, aflat într-o stare de slăbiciune fizică. Dovada cerută de Satana însemna pentru Hristos că acceptă îndoiala şi că acţionează potrivit ei, întreţinând-o şi oferind astfel lui Satana argumentul pe care-l dorea. Dacă Isus s-ar fi conformat sugestiei vrăjmașului, maiestatea satanică ar fi spus mai departe: ,,Arată-mi un semn, ca să pot crede că ești Fiul lui Dumnezeu.” Hristos însă nu trebuia să prezinte nici unul din semnele cerute. Făcând un miracol în folosul Lui, El ar fi dovedit că Se îndoia de Dumnezeu. Dar semnul care este mai mare decât orice minune – o neclintită bizuire pe un ,,așa zice Domnul” – a fost un semn imposibil de contestat…

Cât de iscusit s-a apropiat Satana de Eva, în Eden! „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină’?” Fiecare cuvânt spus aici de Satana era adevărat, dar maniera în care a vorbit a fost de dispreț față de cuvintele lui Dumnezeu. Era, în cuvintele lui adevărate, un înveliș negativ, o tăgăduire şi o îndoială față de autenticitatea divină El căuta să-i inoculeze Evei în minte gândul că Dumnezeu nu va face cum a zis, că interzicerea acelui minunat fruct era în contradicție cu dragostea şi simpatia Lui pentru ei.

Iar acum, Satana caută să-i inspire lui Hristos propriile sentimente. „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu.” Prin aceasta, el caută să-I transmită lui Isus îndoielile lui… Își va trata Dumnezeu propriul Fiu astfel?…

Se vor ivi ispite care vor provoca [în rându’ unora] neîncredere în Dumnezeu şi față de iubirea Sa… Cei ispitiți vor deveni trădători, răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, acceptând ispitele celui pe care şi-l aleg drept conducător. Ei devin medii pentru Satana, canale prin care el transmite şi altor minți îndoielile şi necredința cu care i-a îmbibat. (Scrisoarea 3, 1897)