„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

Ioan 1:12

Noi suntem proprietatea Domnului. El a plătit pentru răscumpărarea noastră un preț pe care cu nici un chip nu-l putem calcula. El S-a oferit pe Sine ca jertfă adusă lui Dumnezeu, purtând păcatele celui nelegiuit, pentru ca Dumnezeu să-l poată îndreptăți pe omul pocăit.

În pustie, Isus a biruit orice ispită în privința apetitului. El a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți și, în starea Lui slăbită, Satana L-a atacat. Dar El nu a răspuns cu cuvinte de la El, pentru că Satana era gata să intre în dispută dacă ar fi fost așa. Și totuși, răspunsul a fost din Cuvântul Lui, scris de pană omenească sub inspirația Duhului Sfânt. El l-a înfruntat pe Satana cu „este scris: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»”. Ispita a fost: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. Dar insinuantul „dacă” nu a fost acceptat și n-a lăsat loc de dispută.

În natura Lui umană, Isus a relevat că, în orice ispită cu care Satana îi asaltează pe oamenii căzuți, există ajutor pentru ei, în Dumnezeu, dacă se sprijină în puterea Lui și, prin ascultare, se aliază cu El.

Întregul cer privea lucrarea vrăjmașului împotriva lui Hristos atunci când a fost ispitit pentru folosul rasei umane. Și întregul cer privește străduințele fiecărui suflet aflat în ispita prin care bărbați și femei vor fi asaltați. Dacă vor rezista ispitei și nu vor ceda în nici un punct, Satana nu poate avea biruință. În cărțile cerului va fi raportat, în dreptul numelui tău, că, în acea zi, Satana a încercat să doboare și să țină captiv pe „unul dintre răscumpărații Mei, dar cel ispitit a privit la Mine, Biruitorul, iar Eu i-am trimis îngeri care să-l respingă pe puternicul dușman”.

Dar ce vor răspunde cei care s-au depărtat de lumină și de cunoaștere, trăind o viață fără grijă și îngăduitoare de sine? Măsura influenței pe care au prezentat-o oamenii, ceea ce au înapoiat Învățătorului în urma talanților primiți — acestea le vor determina destinul veșnic.

Aceia care au avut privilegii, ocazii și lumină după lumină se vor vedea puși în comparație cu cei ale căror avantaje religioase au fost mai mici, dar care au făcut eforturi silitoare și perseverente pentru a sta prinși de viața veșnică. Pentru aceștia din urmă, Domnul Se bucură cântând. (Manuscris 49, 1897)