„Scăparea celor neprihăniți vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. Domnul îi ajută și-i izbăvește; îi izbăvește de cei răi și-i scapă, pentru că se încred în El.”

Psalm 37:39,40

Ispitirea din pustie prin care a trecut Hristos a fost o confruntare personală cu cel rău, care se dovedise a fi autorul păcatului. Satana a fost odată un heruvim în curțile cerești, îngerul următor, ca putere, după Însuși Hristos. Dar s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu și a atras în rebeliune o parte dintre îngeri. În cer a fost război și Satana și urmașii lui au fost aruncați de acolo. Alungat din cer, el s-a hotărât să-și stabilească o împărăție pe acest pământ și să câștige rasa umană de partea lui. Dar Hristos S-a angajat că, dacă oamenii vor fi biruiți de ispită, El, Fiul lui Dumnezeu, va fi siguranța lor.

Hristos a venit în lumea noastră să stea unde a stat și Adam, să fie supus acelorași ispite pe care Adam n-a reușit să le biruie… După botez, El a mers în pustie și acolo a fost ispitit de vrăjmaș. Vreme de patruzeci de zile și patruzeci de nopți a postit, apoi, fiind flămând, Satana a venit la El ca și cum ar fi fost un trimis al curților cerești și L-a ispitit…

Vrăjmașul cunoștea bine puterea cuvântului lui Dumnezeu. El știa că acest cuvânt le dăduse pâine israeliților în drumul lor prin pustie și că același cuvânt putea să rezolve acum nevoile lui Hristos. Dar planul lui Dumnezeu nu era așa. El desemnase ca Hristos să fie tratat ca un om. Fiul nu avea să-Și folosească puterea miraculoasă în propriul beneficiu, pentru că, dacă ar fi făcut-o, Satana ar fi spus că testul lui Hristos nu era corect, pentru că S-a folosit de o putere supranaturală și că astfel nu putea pretinde ființelor umane să respecte toate cerințele Lui, dacă efortul de a le îndeplini le-ar distruge acestora viața…

Satana a vrut să-L facă pe Hristos vinovat de păcatul îngâmfării, prin periclitarea inutilă a propriei vieți. El nu a citat tot textul, omitând cuvintele „în toate căile tale”, adică „în ceea ce trebuie”. Dacă Hristos S-ar fi mândrit cu harul lui Dumnezeu, riscându-Și viața pentru a-i dovedi lui Satana mesianitatea Lui, n-ar fi făcut „ceea ce trebuie”.

Noi toți trebuie să fim cunoscători ai Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că Satana denaturează și citează greșit Scriptura, iar oamenii îi urmează exemplul, prezentând doar o parte din Cuvânt celor pe care vor să-i ducă pe cărări greșite, evitând acea parte care le-ar strica planurile. (Manuscris 153, 1899)