„…pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.”

1 Petru 1:7

Nu inteligența, cuvintele sau bogățiile noastre ne susțin. În acestea nu găsim siguranță. Noi stăm doar prin puterea lui Dumnezeu și prin credința în mântuire. Trăim într-o perioadă de timp în care trebuie ca, prin credință, să fim uniți cu Infinitul Dumnezeu, pentru că altfel nu vom putea înfrânge puterile tari ale întunericului, care vor să ne distrugă. Duhul Sfânt este o lumină strălucind pe cărarea noastră. Să ne punem încrederea în Hristos, care este veșnic la dreapta noastră, pentru a ne ajuta.

Ispite vor veni. Dar când Satana își aruncă umbra iadului înaintea noastră, vom putea, prin credință, trece prin această umbră spre Lumina vieții, spre Cel care nu doar ne-a creat, ci, prin sângele Lui, ne-a și răscumpărat. Noi suntem moștenirea scumpă a lui Hristos. În credință vie, trebuie să cooperăm cu El în lucrarea mântuirii noastre. În mijlocul încercărilor și ispitelor, mâna Lui ne sprijină și ne susține…

Cei care-și păstrează cu tărie credința până la sfârșit vor ieși din cuptorul încercării ca aurul pur, curățit de șapte ori… Când vă aflați în strâmtorare, țineți minte: credința încercată în cuptorul suferinței este mai valoroasă decât aurul încercat prin foc…

Credeți că, după ce Și-a dat prețioasa viață pentru a răscumpăra ființele create de El, Hristos nu va putea să le dea suficientă putere pentru a birui prin sângele Mielului și cuvântul mărturiei lor? El are putere să mântuiască pe oricine. La înălțare, El a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ”. Pentru răscumpărarea noastră, toată puterea Îi este dată Celui ce a stat în fruntea umanității. Vreme de aproape șase săptămâni, Cel fără păcat a purtat lupta cu puterile întunericului în pustia Ispitirii, biruind nu pentru El, ci pentru noi, făcând astfel posibil ca orice fiu și fiică a lui Adam să învingă prin meritul nevinovăției Lui de păcat.

Numai aceia care practică sfințenia în această viață Îl vor vedea pe Împărat în frumusețea Lui. Renunțați la orice discuție deșartă și ușoară și la tot ce este frivol și de senzație. Nu vă încărcați mintea cu gânduri despre distracții lumești și plăceri. Angajați-vă în lucrarea de câștigare a propriului suflet. Dacă vă pierdeți sufletul, ar fi mai bine să nu vă fi născut. Dar nu trebuie să vă pierdeți sufletul. Orice moment al acestei vieți date de Dumnezeu trebuie să-l folosiți spre slava Lui. Întăriți-vă pentru a rezista puterilor întunericului, pentru ca ele să nu vă biruie. (Manuscris 110, 1901, publicat în Sermons and Talks, vol. 2, pag. 174-176)