„Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine.”

Psalmii 128:1-2

Trebuie ca lumea să vadă țelul vostru de a fi cetățeni ai Paradisului. Nici o expresie ireverențioasă și necontrolată să nu vă iasă de pe buze. Ceea ce vorbiți în lume va fi însoțit de efecte deosebite, dacă se va potrivi cu ceea ce spuneți în biserică. Atitudinea voastră, cuvintele, spiritul impresionează în mod constant pe cei cu care veniți în contact.

Satana promite oricărui suflet împărățiile acestei lumi în schimbul împlinirii voinței lui. Aceasta a fost marea ispită pe care el I-a prezentat-o și lui Hristos, în pustie. La fel spune el urmașilor lui Isus: „Dacă vei urma metodele mele de lucru, am să te răsplătesc cu bogăție”. Orice creștin va fi pus cândva la proba care va descoperi orice punct slab al caracterului lui. Dacă ispita este respinsă, omul a câștigat biruințe prețioase… În ultima și cutezătoarea încercare de a-L face pe Hristos să cedeze, Mântuitorul i S-a opus prin cuvintele: „Pleacă, Satano, căci este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»”. Până azi, răspunsul Mântuitorului la ispitele lui Satana a rămas valabil. După acest răspuns, Isus i-a poruncit să plece și Satana L-a lăsat, fiind învins acolo unde spera să învingă.

Cei care își asigură succesul cu îngrozitorul preț al supunerii față de voința lui Satana vor descoperi că au făcut un târg rău. Tot ce se tocmește cu Satana se procură la un preț ridicat. Avantajele pe care le prezintă el sunt un groaznic miraj înșelător. Promisiunile lui mari se împlinesc cu pierderea lucrurilor bune, sfinte și curate. Să-l punem întotdeauna pe Satana în fața cuvintelor „este scris”.

Spun aceste cuvinte tuturor celor care-L iubesc pe Dumnezeu și se tem de El. Cei pregătiți să lucreze pentru neprihănire nu vor fi înșelați de amăgirile vrăjmașului. Îngerii lui Dumnezeu sunt în preajma lor… Acțiunile lor vor fi călăuzite de un înalt simț al dreptății. Ei vor fi făcuți capabili să distingă între bine și rău, între adevăr și eroare. Cei care intră în Împărăția lui Dumnezeu vor fi aceia care au atins cel mai înalt standard al cerințelor morale, cei care n-au căutat să ascundă adevărul sau să amăgească, cei prin care Dumnezeu a fost înălțat și Cuvântul Lui apărat, cei prin care principiile n-au fost prost aplicate pentru a justifica rătăcirile lui Satana. — Scrisoarea 188, 1905