„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat, prin slava și puterea Lui.”

2 Petru 1:3

Noi trebuie să fim părtași ai cunoașterii. Când am văzut tablouri reprezentându-l pe Satana venit la Isus în pustia ispitirii sub forma unui monstru hidos, m-am gândit ce puțin cunoșteau pictorii acelor lucrări Scriptura! Înainte de cădere, Satana ocupa, imediat după Hristos, cea mai înaltă poziție din cer. Ce neînțelept să crezi că el s-a apropiat de Isus în pustie sub altă formă decât cea din ilustrația „Jocul vieții”! Unii au văzut această pictură. După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Mântuitorul „a flămânzit”. Atunci s-a apropiat de El Satana, venind ca un frumos înger din cer și pretinzând că avea mandatul lui Dumnezeu să anunțe că postul Mântuitorului s-a sfârșit. „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu”, a spus el, „poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. Dar, în insinuarea neîncrederii făcută de Satana, Hristos l-a recunoscut pe vrăjmașul la a cărui putere venise pe pământ să Se opună. El avea să nu răspundă provocării, nici să nu cedeze ispitei…

Hristos a trăit cu orice cuvânt al lui Dumnezeu și a avut succes. Dacă am lua întotdeauna această poziție, refuzând să ne jucăm cu ispita sau să stăm la discuții cu vrăjmașul, aceeași ar fi și experiența noastră. Când stăm să discutăm cu diavolul, atunci suntem biruiți. Noi trebuie să știm că ne aflăm în toiul războiului și trebuie să stăm lângă Dumnezeu. Așa primim puterea divină promisă, prin care obținem „tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui”. Este mare lucru să fii părtaș de natură divină. Noi vom fi ispitiți într-o varietate de căi, dar, atunci când suntem ispitiți, trebuie să ne amintim că a fost obținut un mijloc prin care putem birui… Aceia care cred cu adevărat în Hristos sunt făcuți părtași de natură divină și au putere pentru a face față oricărei ispite. Ei nu vor cădea sub ispită și nu vor fi lăsați să fie înfrânți. În vremea încercării, ei vor apela la făgăduințe și, prin aceasta, vor evita corupția care se află în lume din cauza poftei.

Noi spunem că menținerea pe această poziție în fața lumii ne costă, și așa și este. Dar ce a costat Cerul mântuirea noastră? Pentru a ne face părtași ai naturii divine, Cerul a dat cea mai de preț comoară. Fiul lui Dumnezeu a lăsat deoparte haina Sa regească și coroana împărătească și a venit pe pământul nostru ca prunc. (Manuscris 9a, 1908)