„Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; și ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră.”

(Psalm 91:11,12)

Este în mod expres menționat faptul că Satana lucrează în fiii neascultării nu doar prin accesul la mintea lor, ci și prin influența lor, conștientă sau inconștientă, prin care-i atrag și pe alții la aceeași neascultare. Dacă îngerii răi au o așa putere asupra ființelor omenești, în neascultarea lor, cu cât mai multă putere au îngerii buni asupra celor care se străduiesc să fie ascultători! Atunci când ne punem încrederea în Isus Hristos, lucrând pentru ascultare spre neprihănire, îngeri ai lui Dumnezeu lucrează în inima noastră spre același țel.

Îngeri au venit și I-au slujit Domnului nostru în pustia ispitei. Îngerii din cer au fost cu El în toată perioada în care a fost expus asaltului agenților satanici. Aceste atacuri au fost mai dure decât toate pe care le-a suferit vreunul dintre noi. Totul era în joc pentru binele familiei omenești. În această bătălie, Hristos nu S-a folosit de cuvintele Sale, ci a fost dependent de „este scris”. Umanitatea Lui a fost solicitată așa cum nici unul dintre noi nu va ști vreodată.

Prințul vieții și prințul întunericului s-au întâlnit în această teribilă confruntare, dar Satana n-a reușit să obțină nici cel mai mic avantaj, în vorbă sau în faptă. Acelea au fost ispite reale, nu simboluri. Hristos a suferit în încercare. Îngerii din cer erau la fața locului și țineau standardul sus, pentru ca Satana să nu-i poată depăși granițele și să nu poată copleși natura umană a lui Hristos. În cadrul ultimei ispite, Satana I-a prezentat lui Hristos perspectiva câștigării lumii întregi, cu toată slava ei, dacă doar S-ar fi închinat celui ce pretindea a fi fost trimis de Dumnezeu. Atunci, Hristos a trebuit să poruncească, să-Și manifeste autoritatea asupra tuturor agenților satanici.

Divinitatea a fulgerat prin umanitate și Satana a fost categoric respins. „Pleacă, Satano!” a spus Isus. Era destul. Satana nu putea fi lăsat să meargă mai departe. Îngeri Îi slujeau Mântuitorului. Ei I-au adus hrană. Omul nu poate pricepe duritatea acestei confruntări. Binele întregii familii omenești și al lui Hristos Însuși era la mijloc. O singură concesie a lui Isus, un cuvânt de cedare, și lumea ar fi fost revendicată de Satana ca fiind a lui, iar el, prințul puterii întunericului, avea, după cum credea, să-și înceapă domnia.

În final, la Isus a venit un înger din cer, pentru că bătălia se încheiase și tot cerul cânta o cântare a biruinței veșnice. (Scrisoarea 16, 1899, publicată în Selected Messages, vol. 1, pag. 94-95)