„Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre şi nu vor putea.”

Luca 13:24

Hristos a rezistat diferitelor ispite ale lui Satana pentru noi și, prin Numele Lui, ne-a făcut posibilă învingerea acestuia. Atunci când suntem împovărați, când suntem apăsați de ispită, când sentimentele şi dorinţele inimii fireşti se luptă pentru a ne birui, ar trebui să ne rugăm insistent Tatălui nostru Ceresc, în Numele lui Hristos; lucrul acesta îl va adúce în sprijinul nostru, astfel ca, în Numele Lui Atotputernic şi eficient, să putem birui şi să-l alungăm pe Satana de la noi. Dar nu trebuie să ne autoliniştim că suntem în siguranță datorită slabelor noastre eforturi…

Pericolul nu ne vine din opoziția lumii, ci constă în dispoziția noastră de a fi prieteni cu lumea şi de a imita exemplul celor care nu-L iubesc pe Dumnezeu şi adevărul Său. Nu pierderea lucrurilor pământeşti pentru cauza adevărului, nu suferirea de inconveniente din cauza loialității față de principii ne pun în pericolul de a ne slăbi credința şi speranța, ci pericolul este acela de a fi înşelați şi învinşi de ispitirile lui Satana. Încercările vor lucra spre binele nostru, dacă le primim şi suportăm fără cârtire, iar ele vor tinde să ne scape de iubirea pentru lume, conducându-ne la o încredere mai deplină în Dumnezeu.

Numai la Dumnezeu este ajutorul nostru. Nu trebuie să ne închipuim că avem vreo putere sau înţelepciune proprie, pentru că puterea noastră e slăbiciune, iar înțelepciunea noastră e nebunie. Hristos a învins vrăjmaşul în contul nostru, din milă pentru slăbiciunea noastră și pentru că ştia că vom fi înfrânți şi vom pieri dacă nu ne vine în ajutor…

Meritele lui Hristos înnobilează umanitatea şi, în Numele şi prin harul Său, putem depăși degradarea produsă de căderea în păcat, iar prin natura Lui divină, putem fi legați cu Infinitul. Este periculos pentru noi să credem că, prin vreun efort obişnuit şi uşor, putem câştiga răsplata veşnică. Să ne gândim la cât de mult L-a costat pe Mântuitorul nostru purtarea, pentru noi, a bătăliei cu vicleanul duşman, în pustia ispitirii. Satana știa că totul depindea de succesul sau eșecul lui în încercarea de a-L învinge pe Hristos prin diversele lui ispite. El ştia că planul de mântuire mergea spre împlinire, că puterea îi va fi luată şi că nimicirea lui urma să fie sigură dacă Hristos trecea testul pe care Adam îl ratase. (Manuscris 63, 1894; publicat în Review and Herald, 5 februarie 1895)