„Cum de n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine moară ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta, ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.”

Exodul 16:3

Dumnezeu pregătise mari binecuvântări pentru poporul Său. El intenționa să-l ducă într-un ținut bun, care, datorită bogăției şi era numit țara în care curge lapte şi miere. Domnul hotărâse supunea să-l stabilească acolo ca o națiune puternică şi sănătoasă, dacă se supunea cerințelor Lui. Israeliții trăiseră cu mâncare multă și picantă în Egipt, dar nu foarte sănătoasă pentru ei, iar Dumnezeu îi ducea acum spre țara cea bună pe care le-o promisese. În umblările lor, El le înlocuise carnea cu alimente simple, dar sănătoase, urmând să-i stabilească în frumoasa țară Canaan, ca un popor fără nici un bărbat, femeie sau copil slab, în vreuna din semințiile lui…

De la căderea Evei în Eden, datorită dorinței ei necontrolate pentru satisfacerea gustului, acesta a fost păcatul predominant al familiei umane. După călcarea poruncii, Eva l-a ispitit şi pe bărbatul ei să mănânce. Adam n-a fost înșelat asemeni ei, dar a fost influențat de Eva să facă la fel ca ea – să mănânce şi să riște consecințele, căci, spunea ea, nu i se întâmplase nici un rău. Adam a cedat ispitirilor soției lui. El nu putea suporta să fie despărțit de ea şi a mâncat, pierzându-şi integritatea. De la acest eveniment deplorabil – care a introdus păcatul în lumea noastră – pofta nestăpânită şi puterea influenței pe care cel greșit o exercită asupra altora au determinat o acumulare a mizeriei, imposibil de descris pentru limbajul omenesc. Prin nici un alt mod n-a avut Satana mai mult succes cu ispitirile cu care a venit la omenirea căzută cum a avut prin apetit.

În drumul lor prin pustie, răzvrătirea şi opoziția se ridicau permanent în rândurile oștirilor lui Israel, pentru că apetitul lor stricat nu trebuia îngăduit. Moise era în cea mai mare nedumerire şi inima îi era întristată de nesfârșitele cârtiri ale copiilor lui Israel, datorate faptului că, pentru binele lor, Dumnezeu le scosese carnea din alimentație.

Ei vedeau totul în negru şi anticipau numai rău, fiind invidioși pe Moise şi crezând că era posibil ca el să fi avut motivele lui egoiste de a-i scoate din Egipt, pentru a-i duce în pustie, să piară acolo, iar el să se îmbogățească cu avutul lor. (Manuscris 32, 1885)