„Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește. Şi poporul s-a odihnit în ziua a șaptea.”

Exodul 16:29,30

Înainte ca Legea să fie dată pe Sinai, Dumnezeu făcea în fiecare săptămână o minune, pentru a imprima în popor sfințenia Sabatului. El le dădea mană din cer, drept hrană, dar în ziua a șasea, potrivit directivelor lui Moise, ei adunau de două ori mai multă mană decât în celelalte zile…

,,Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului.” Astfel a făcut Dumnezeu, vreme de patruzeci de ani, săptămânal o minune înaintea poporului Său, pentru a-i arăta că Sabatul Lui era o zi sacră.

Dumnezeu a dat directive ca tabernacolul (sanctuarul) să fie construit acolo unde, în călătoria lor prin pustie, israeliții puteau să I se închine. Porunca cerului a fost ca acest Cort să fie ridicat fără întârziere. Datorită sfințeniei acestei lucrări şi urgenței ei, unii au venit cu argumentul că lucrarea la tabernacol poate fi făcută şi în Sabat, la fel ca în celelalte zile ale săptămânii. Hristos a auzit aceste păreri şi a văzut că israeliții erau în marele pericol de a fi prinși în capcana ideii că sunt îndreptățiți să lucreze în Sabat, pentru ca tabernacolul să poată fi gata cât mai repede posibil.

Şi cuvântul le-a fost trimis: „Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele!” Deși lucrarea cortului trebuia făcută în același timp cu deplasarea, Sabatul nu trebuia folosit ca o zi de lucru. Chiar şi lucrarea la Casa Domnului trebuie să lase loc sfintei păziri a zilei de odihnă a Domnului. Dumnezeu ține la onorarea memorialului creațiunii Sale.

Sabatul este un semn între Dumnezeu şi poporul Său. Este ziua sfântă a lui Dumnezeu, dată nouă de Creator ca o zi în care să ne odihnim şi să ne gândim la cele sfinte. Dumnezeu a desemnat această zi pentru a fi respectată de-a lungul tuturor veacurilor, ca un legământ neîntrerupt…

Oprindu-ne din lucru în ziua a șaptea, noi mărturisim lumii că suntem de partea lui Dumnezeu şi că ne străduim să trăim în perfectă conformitate cu a poruncile Lui. Astfel, Îl recunoaștem ca Suveran al nostru pe Dumnezeul care făcut lumea în șase zile, iar în a șaptea S-a odihnit… Adevăratul Sabat trebuie repus în dreapta poziție, aceea de zi de odihnă a lui Dumnezeu. (Manuscris 77, 1900; publicat în Review and Herald, 28 octombrie 1902)