„Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimis de cuvântul Domnului, tocmai când stătea Ieroboam la altar, să ardă tămâie… Altarul s-a despicat și cenușa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvântul Domnului.” 

1 Împărați 13: 1, 5

Când Ieroboam [împărat al semințiilor lui Israel, după Solomon] a văzut altarul despicat şi cenușa de pe el vărsată pe pământ, a strigat cu mânie: „Prindeţi-l!” „Şi mâna pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s-a uscat și n-a putut s-o întoarcă înapoi.” Înspăimântat, el i-a spus profetului: „Roagă-te Domnului Dumnezeului tău și cere-I să-mi pot retrage mâna înapoi”. Şi omul s-a rugat, iar împăratul „a putut să-şi tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă, ca mai înainte”. 

Apoi, „împăratul a zis omului lui Dumnezeu: ‘Intră cu mine în casă, să iei ceva de mâncare şi-ți voi da un dar’. Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: ‘jumătate din casa ta să-mi dai și n-aş intra cu tine… căci iată ce poruncă mi-a fost dată, prin cuvântul Domnului: ‘Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce’”. 

Profetul a refuzat să primească ceva de la Ieroboam, dar a căzut sub ispita venită din partea unui profet bătrân, ce trăia în Betel şi care i-a spus: „Vino cu mine acasă şi să iei ceva să mănânci”. Dar omul lui Dumnezeu i-a răspuns la fel cum îi răspunsese lui Ieroboam… Atunci, proorocul cel bătrân l-a mințit, spunându-i: „Şi eu sunt prooroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului şi mi-a zis: ‘Adu-l acasă cu tine, ca să mănânce pâine şi să bea apă’”. Bătrânul spunea că Domnul a vorbit prin el, dar nu era aşa. Lucrul acesta se va repeta, cu siguranță, iar şi iar. 

Omul lui Dumnezeu fusese neînfricat când şi-a prezentat solia de mustrare, neezitând să denunțe falsul sistem de închinare al împăratului şi refuzând invitația lui Ieroboam, deşi i se promisese un dar. Dar s-a lăsat convins de unul care pretindea a avea o solie din cer. 

Când Domnul dă o poruncă asemenea celei pe care a dat-o solului Său, numai El este Cel care o contramandează. Asupra celor care se întorc de la glasul lui Dumnezeu pentru a asculta de contra-ordine, vine răul de care au fost avertizați. Pentru că a ascultat de ordine false, Dumnezeu a îngăduit ca omul Său să fie nimicit…

Altarul despicat, mâna paralizată, rezultatul teribil al neascultării profetului, erau dovezi care ar fi trebuit să-l conducă pe împărat la o întoarcere din căile lui rele, spre slujirea lui Dumnezeu. Dar, după cum citim, „după întâmplarea aceasta, Ieroboam nu s-a abătut de pe calea lui cea rea”. (Manuscris 1, 1912)