„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.” 

Matei 4:3

Dacă natura Lui divină n-ar fi fost îmbrăcată cu veșmântul umanității, Hristos nu S-ar fi putut asocia cu rasa căzută, pentru a deveni Răscumpărătorul oamenilor. Era nevoie ca El să cunoască puterea tuturor ispitelor noastre, să treacă prin toate încercările și necazurile prin care suntem noi chemați să trecem, pentru a fi, într-adevăr, un Mântuitor… Satana, puternicul vrăjmaș, care a fost aruncat din cer, a pretins insistent dominația asupra pământului, iar Hristos a venit să-l învingă pe acest dușman, pentru ca noi să putem, prin har divin, să obținem biruința asupra vrăjmașului sufletelor.

Stând în fruntea omenirii, Hristos a demonstrat universului, prin perfecta Lui ascultare, că ființele omenești pot păzi poruncile lui Dumnezeu.

În orice situație — de prosperitate sau de strâmtorare, de acceptare sau de respingere, la masa de nuntă sau suferind durerile foamei — Hristos a rămas credincios oricărui principiu al Legii lui Dumnezeu și ne-a lăsat exemplul unei vieți desăvârșite. El a suferit tot ceea ce se poate abate asupra noastră și asupra altora, și a mers pe fiecare pas al cărării pe care trebuie să mergem. Din copilărie și până la maturitate, Isus a trecut prin testul ascultării.

Când Isus a fost dus în pustie și a fost ispitit, Duhul lui Dumnezeu a fost Cel care L-a condus acolo. Isus nu a chemat ispita. În pustie, El a mers pentru a fi singur și a Se gândi la misiunea și lucrarea Sa. Prin post și rugăciune, El trebuia să Se pregătească pentru drumul însângerat pe care urma să-l facă. Dar Satana știa că Mântuitorul mersese în pustie și s-a gândit că ar fi fost timpul cel mai bun să-L abordeze. Slăbit și epuizat de foame, obosit și aflat sub presiunea agoniei care Îi stătea înainte ca Mântuitor al oamenilor — acum era momentul pentru Satana. Acum spera el să-L învingă pe Hristos.

Prima ispită a fost în privința apetitului. Înaintea Mântuitorului a venit, ca un răspuns la rugăciune, cineva deghizat în înger, pretinzând că are o solie de la Dumnezeu, care spunea că postul lui Hristos se încheia. Mântuitorul era extenuat de foame când Satana s-a prezentat dintr-o dată la El. Arătând spre pietrele cu care era presărat pustiul și care semănau cu niște pâini, ispititorul a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.” (Manuscris 155, 1902, publicat în Sermons and Talks, vol. 2, pag. 217-218)