„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.” 

1 Corinteni 10:11

Învățătura din Scripturile Vechiului Testament este tot atât de bine cuvântul lui Hristos pe cât este învățătura din Noul Testament. Hristos a fost Răscumpărătorul omenirii atât în zilele scrierii Vechiului Testament, cât și atunci când a venit pe pământ ca om. El a oferit celor ce făceau parte din vechiul Israel ocazii favorabile mântuirii la fel de bine cum a făcut-o pentru cei care I-au auzit spusele în mod direct.

Un caracter format în asemănare cu cel divin este singura bogăție ре care o poate lua cineva din lumea aceasta în cea viitoare. Caracterul, aşa cum este el format în lumea aceasta, determină destinul veşnic al omului… Viitorul fiecăruia este determinat de felul în care se lasă influențat. Dacă va cultiva şi întreține tendințele ereditare spre rău, îngăduindu-şi înclinații naturale, pofte şi pasiuni, omul nu va intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Dar dacă se străduieşte să-şi înfrângă înclinațiile rele, dacă este dispus să se lase condus de Duhul Sfant, el va fi transformat…

Caracterul lui Hristos a fost exemplificat în Abel, Noe, Set, Enoh, Avraam, Iosif, Moise, Iosua, Samuel şi toată oştirea celor despre care este raportat că aveau caractere după voia lui Dumnezeu. Tot ca exemple îi avem pe Cain şi pe toți cei care şi-au format caractere în opoziție cu adevărul, credincioşia, ascultarea şi neprihănirea. Toți au avut o ocazie prin care s-au dovedit a fi fie din familia lui Cain, fie din familia regală… Curățenia şi sfințenia vin numai prin Hristos. Cel ce are urechi să audă. Fericit cel ce poate spune din experienţă: „El îmi trezeşte în fiecare dimineaţă… urechea”.

Lecțiile au fost din Vechiul Testament sunt la fel de importante pentru noi cum au fost pentru cei care au trăit în vremurile de atunci. Noi trebuie să ascultăm glasul lui Hristos, care a vorbit la crearea lumii şi apoi din stâlpul de nor, pentru că starea noastră veşnică depinde de ascultarea glasului lui Dumnezeu. Să umblăm toți cu atenție și să nu evităm nimic din cele prin care Şi-a trecut Hristos poporul din vechime, pentru binele oricărei generații.

Tot ce a plănuit mintea lui Dumnezeu, tot ce a atins mâna Lui, constituie lecții pentru învățătura noastră, cei peste care va veni sfârşitul. Lucrurile care au fost vor mai fi. Cuvintele lui Hristos, de aprobare sau dezaprobare, coboară în istoria zilelor noastre. Interesele noastre spirituale şi veşnice sunt implicate în cele spuse de Domnul. El face ceea ce spune şi spune ceea ce face. (Scrisoarea 34, 1899)