„Poate un etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinşi să faceți răul?”

Ieremia 13:23

Știm că necumpătarea se află pretutindeni în lumea noastră. Nu este păcat să mâncăm şi să bem pentru a ne întreține fizic şi să facem ceea ce este spre binele nostru spiritual. Dar când slăbim interesul față de veşnicie, purtând în exces grija acestor lucruri necesare, atunci vine păcatul. Vedem peste tot atâta crimă și fărădelege! Nu este timpul să începem să studiem noi înşine?…

Satana este reprezentat de şarpe. Ispititorul se află peste tot, iar când Dumnezeu spune ,,să nu…”, ce se întâmplă? În multe cazuri, în loc să asculte glasul avertizării, oamenii îl ascultă pe ispititor. Şi, în locul tuturor satisfacțiilor pe care le promite Satana, ei au parte de suferință şi mizerie…

Când Hristos a venit ca prunc în Betleem, în lumea noastră, îngerii au cântat: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!”… Iar Satana, cu întreaga lui biserică – pentru că el pretinde că este religios -, a hotărât ca Isus să nu dea curs sfaturilor cerului. După ce a fost botezat, Hristos a îngenuncheat pe malurile Iordanului şi niciodată până atunci cerul nu a mai auzit o rugăciune ca aceea pornită de pe buzele Lui divine… Slava lui Dumnezeu coborâse asupra Lui în chip de porumbel aurit şi, din slava infinită, s-au auzit aceste cuvinte: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. Rasa umană este cuprinsă de brațul uman al lui Hristos, care, în acelaşi timp, atinge tronul Celui Infinit. Rugăciunea lui Hristos a străpuns întunericul lumii, până unde Se află Dumnezeu. Lucrul acesta înseamnă, pentru fiecare dintre noi, că cerul este deschis înaintea noastră, că slava este atribuită Fiului lui Dumnezeu şi tuturor celor ce cred în Numele Lui…

Hristos a intrat în pustie, cu Duhul lui Dumnezeu asupra Lui, pentru a fi ispitit de diavol… Dar Satana a părăsit câmpul ca un duşman învins. Mântuitorul nostru a dat bătălia şi a biruit…

Ce a făcut El pentru familia omenească? El ne-a ridicat valoarea morală. Prin El, noi putem deveni învingători. Este, în Hristos, speranță şi pentru cel mai deznădăjduit om… De ce a venit Isus aici? Pentru a-L reprezenta pe Tatăl. Ce inimă iubitoare şi plină de simpatie!…Când ne-a dat pe Fiul Său, Dumnezeu ne-a dat tot cerul. Mai mult nu ne putea da. (Manuscris 27, 1893; publicat în Temperance, pag. 283-287)