„De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta, vi se va da din belşug intrare în Împărăția veşnică a Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos”

2 Petru 1:10,11

Aici, în 2 Petru 1:10, se află poziția noastră de asigurare. Aici avem indicații pentru cum să ne asigurăm acea viață care se măsoară cu viața lui Dumnezeu… Mulți declară că au religia lui Isus Hristos, dar nu o trăiesc. La ce este bună, atunci, mărturisirea lor? La fel de bine, ei şi-ar putea scrie numele pe nisip, dar cât timp ar rămâne acolo?

Religia lui Isus Hristos ne face oameni mai buni… Hristos a venit în lumea noastră pentru a remodela caracterul deformat al umanității; un caracter foarte strâmb. Dumnezeu vrea să fim fii şi fiice ale Lui. El vrea ca, în timpurile probării noastre aici, să fim înarmați cu tot ce ne-a oferit potrivit puterii Sale divine… Nimic din ceea ce ține de viață şi sfințenie nu este reținut, dacă avem cunoaşterea Celui care ne-a chemat la slavă şi virtute. Atunci avem bogata făgăduință că vom fi părtaşi ai naturii divine. Aceasta are cea mai mare valoare pentru noi.

Ce biruințe am fi putut avea în această viață dacă Hristos n-ar fi învins, punct cu punct, pentru noi, ispita în pustie? Aici, vrăjmaşul L-a confruntat cu cele trei mari ispite de căpătâi, cu care suntem şi noi ispitiți… Hristos Însuşi a instituit şi trasat planul ca, având natură umană, să suporte orice ispită cu care este confruntat omul.

El nu trebuia să facă vreo minune pentru a evita suferința proprie, ci avea de trecut proba ce putea fi impusă familiei omeneşti în oricare punct al apetitului… Dacă Adam s-ar fi supus cuvintelor lui Dumnezeu, nu celor ale unui străin, n-ar fi călcat Legea lui Iehova. Ispita va veni la fiecare dintre noi aşa cum a venit la Isus; şi care este nădejdea noastră? Putem fi la supuşi îndemână unor ispite crâncene, dar le putem birui, pentru că Hristos ne-a pus putere morală.

Tot ceea ce ține de religie, de mântuirea sufletului omenesc, trebuie să fie pus la îndemâna oricărei fiinţe umane de pe fața pământului. Nu există scuză pentru nici unul dintre noi pentru ezitări şi eşuări în ceea ce priveşte învingerea ispitei, pentru că Hristos a spus: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. (Manuscris 49, 1894)