„Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot aşa, nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.”

Ioan 15:4

Satana dorea să schimbe guvernarea lui Dumnezeu, să-și pună propria pecete pe regulile Împărăției cerurilor. Hristos n-a consimțit să fie convertit la această atitudine şi astfel a început şi s-a dezvoltat starea de conflict față de El. Lucrând în secret, dar ştiut de Dumnezeu, Lucifer a devenit un înşelător, spunând minciuni în locul adevărului.

El a fost alungat din cer şi, în aparență, Hristos a fost singur cu diavolul în pustia ispitirii. Dar nu era singur, pentru că îngeri se aflau în preajma Lui, aşa cum sunt trimişi de Dumnezeu să-i slujească pe cei aflați sub teribilele atacuri ale vrăjmaşului. Hristos era în pustie împreună cu cel cu care se afla în război în cer şi pe care l-a învins acolo.

Acum Satana Îl înfruntă pe Hristos în alte circumstanțe, în care slava din jurul Fiului nu mai este vizibilă. Isus Se umilise, luând asupra Lui natura noastră… Prin ce chin psihic a trecut El! Ce durere! El nu Se afla față în față cu un monstru hidos, cum este reprezentat Satana, cu aripi de liliac și copite, ci cu un minunat înger de lumină, ce părea venit exact de la Dumnezeu…

Este imposibil de perceput profunzimea şi forța acestor ispite, dacă Domnul nu ne va face să vedem desfăşurarea acestor scene înaintea ochilor; şi chiar şi atunci nu vom putea înțelege decât parțial… Încercarea Domnului nostru arată că El ar fí putut ceda acestor ispite. Dacă n-ar fi fost aşa, bătălia nu ar fi fost decât o farsă. Dar Isus n-a cedat solicitării vrăjmaşului, evidențiind prin aceasta că natura umană unită, prin credință, cu natura divină poate fi puternică şi poate rezista ispitelor lui Satana.

Umanitatea fără păcat a lui Hristos este aceeaşi pe care şi noi o putem avea, printr-o legătură cu El. Ca Dumnezeu, Hristos nu putea fi ispitit mai mult decât fusese ispitit în cer în privința loialității. Dar în natura noastră umilă, El putea fi ispitit. El n-a luat asupra Lui nici măcar natura îngerilor, ci a luat natura umană, perfect identică naturii noastre, mai puţin germenele păcatului…

Natura divină combinată cu cea umană Îl făcea pasibil de a ceda ispitirilor lui Satana. De aceea, încercarea lui Hristos a fost mult mai mare decât cea a lui Adam și a Evei, deoarece El purta natura noastră păcătoasă, dar necoruptă, care avea să rămână necoruptă, cu condiția neprimirii cuvântului lui Satana în locul cuvântului lui Dumnezeu. (Manuscris 57, 1890; publicat în Manuscript Releases, vol. 16, pag. 180-183)