Mântuitorul iubit stă alături de mulți oameni ai căror ochi sunt așa de orbiți de lacrimi, încât nu-L pot distinge.

Dumnezeu dorește ca noi să avem stăpânire asupra noastră. Însă El nu ne poate ajuta fără consimțământul și conlucrarea noastră.

Isus a fost văzut pe norii cerului, și grupul celor credincioși, încercați, a fost preschimbat într-o clipă, într-o clipire din ochi.

Pentru a-l salva pe om pentru Sine și a-i asigura mântuirea veșnică, Hristos a părăsit curțile regale ale cerului și a venit aici.

rin propria experiență dureroasă au cunoscut grozăvia păcatului, puterea lui, vinovăția și jalea lui și ei îl privesc cu scârbă.

Ceea ce vom fi în ceruri, este o reflectare a ceea ce suntem acum, în ceea ce privește caracterul și slujirea sfântă.

Fără încetare, poporul lui Dumnezeu trebuie să continue lupta împotriva vrăjmașului, împingând bătălia până la porți.

Mulți își dau seama de marea lor decădere. Ei spun: «Eu nu sunt vrednic să fiu ajutat, lăsați-mă singur.» Dar ei nu trebuie să renunțe.

Trăind pentru a sluji altora, omul este astfel adus în legătură cu Hristos. Legea slujirii devine veriga de legătură cu Dumnezeu și cu oamenii.

Faptul că a vestit pe Mântuitorul cel răstignit și înviat înaintea unei mari mulțimi care îl ascultase era în sine o biruință.