„Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbați, şi anume pe toți cеi се nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal.”
1 Împărați 19:18
„Și acolo, Ilie a intrat într-o peșteră și a rămas în ea peste noapte. Și cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: ‘Ce faci tu aici, Ilie?’ El a răspuns: ‘Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!’”
Atunci, ,,Domnul i-a zis: ‘Ieşi şi stai pe munte, înaintea Domnului!’ Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi, înaintea Domnului, a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munții şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi, după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi, după foc, a venit un susur blând şi subțire. Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit fața cu mantaua, а ieşit şi a stătut la gura peşterii”.
Iritarea lui Ilie a fost redusă la tăcere. Domnul voia ca el să înțeleagă că elementele care atrag atenția asupra lor, gălăgioase, nu aduc întotdeauna cele mai bune rezultate. „Susurul” putea să supună și să înmoaie sufletul, reuşind lucruri mari.
Domnul l-a convins pe Ilie că oamenii care fac rău nu vor rămâne nepedepsiți. El i-a spus să meargă în ținutul Horeb și să numească trei persoane care aveau să împlinească scopul Domnului de pedepsire a Israelului idolatru. Lucrând fiecare în mod diferit, aceştia trei urmau să-L răzbune pe Dumnezeu în confruntarea cu Israel.
Apoi, Acela care cunoaşte inima fiecăruia a corectat impresia lui Ilie că el era singurul rămas credincios închinării la Dumnezeu. „…voi lăsa în Israel şapte mii de bărbați, şi anume pe toți cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal și a căror gură nu l-a sărutať”.
Domnul dorea să-l învețe pe slujitorul Său că nu lucrul cel mai spectaculos, nu cea mai puternică manifestare sunt cele care aduc cel mai mare succes în lucrare. Nu întotdeauna cea mai puternică prezentare, scrisă sau vorbită, realizează lucrul cel mai bun. (Scrisoarea 62, 1900)
