„… și să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc, în locul tău.” 

1 Împărați 19:16

Am face bine să privim cazul lui Elisei, când a fost ales pentru lucrare. El făcea parte dintr-o familie care păstrase vechea credinţă a Israelului. El n-a trăit în oraşe înțesate de locuitori. Tatăl lui Elisei era un truditor al pământului, un agricultor. Chiar pe timpul robiei, au fost suflete care n-au decăzut şi care n-au apostaziat, iar familia lui Elisei făcea parte din acei şapte mii care nu-şi plecaseră genunchiul înaintea lui Baal.

Ilie era aproape de încheierea lucrării lui pe pământ. Trebuia ales altul, care să continue lucrarea rămasă pentru acel timp. În drumul său, Ilie a fost îndreptat spre nord… Totul în drum părea că este într-un proces de renaştere, de pe urma foametei şi a morții. Dar ploile bogate reuşiseră să facă mai mult pentru pământ decât pentru inima oamenilor; pământul era mai bine pregătit pentru prelucrare decât inima Israelului apostaziat.

Cât vedea Ilie cu ochii, ținutul era proprietatea unui om – un bărbat care nu-şi plecase genunchii înaintea lui Baal şi a cărui inimă rămăsese întreagă în slujba lui Dumnezeu. Proprietarul acestui pământ era Şafat. În gospodăria lui, activitatea era în toi. În vreme ce turmele se bucurau de păşuni verzi, mâinile pricepute ale slujitorilor lui semănau sămânța pentru seceriş.

Atenția lui Ilie a fost atrasă apoi de Elisei, fiul lui Şafat… Elisei îşi primise educația departe de oraş şi de risipa de la curte. El fusese obişnuit cu simplitatea şi cu ascultarea de părinți şi de Dumnezeu… Deşi era blând şi liniştit cu duhul, Elisei avea un caracter ferm. Integritatea, credincioşia, dragostea şi temerea de Dumnezeu erau prezente în caracterul său. El avea trăsături de conducător, dar acestea se împleteau cu blândețea celui dispus să slujească. Mintea lui fusese învățată a fi credincioasă în lucrurile mici, în tot ce făcea, astfel încât, dacă Domnul avea să-l cheme să lucreze într-un mod mai direct pentru El, să fie pregătit să-I audă glasul…

Condițiile lui materiale de acasă erau bune, dar Elisei îşi dădea seama că, pentru a obține o pregătire completă, trebuia să muncească perseverent în orice domeniu în care era ceva de făcut. El nu admitea să fie, în vreo privință, mai puțin informat decât slujitorii tatălui său. El a învățat mai întâi să slujească, pentru a putea şti apoi să conducă, să învețe şi să comande. Făcând tot ce putea mai bine alături de tatăl său în gospodărie, cu capacitățile încredințate lui de Dumnezeu, el slujea pe Domnul. (Scrisoarea 12, 1897)