„Ilie… a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi și el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el.”
1 Împărați 19:19
Când l-a văzut pe Elisei arătând împreună cu slujitorii, cu doisprezece perechi de boi, Ilie a venit pe ogor şi, din mers, și-a desfăcut mantaua şi a aruncat-o pe umerii fiului lui Şafat. După cei trei ani de lipsuri si foame, familia lui Şafat era în temă cu lucrarea și misiunea lui Ilie. Duhul Domnului impresionase inima lui Elisei, referitor la sensul acțiunii profetului. Acesta era un semnal că Dumnezeu îl chema să fie continuatorul lui Ilie – ceva asemănător cu cerința lui Isus față de tânărul bogat de a părăsi totul, case, pământuri, prieteni, bogății, confort şi de a-L urma.
Şi Ilie a trecut mai departe, ca şi cum aceasta ar fi fost totul. Dar el ştia că Elisei înțelesese semnificația gestului şi l-a lăsat, fără să-i spună vreun cuvânt, să hotărască dacă va accepta sau va respinge chemarea. Elisei a alergat în urma profetului şi, ajungându-l, i-a cerut îngăduința să-şi ia rămas bun de la părinți.
Răspunsul lui Ilie a fost: „Du-te… dar gândeşte-te la ce ți-am făcut.!” Nu era o respingere, ci un test, o încercare. Dacă inima lui Elisei era legată de cămin, cu avantajele lui, era liber să rămână acolo. Dar Elisei era pregătit să asculte chemarea lui Dumnezeu. El nu dăduse dovadă de pripeală, venind înainte de a fi chemat, iar atunci când a fost chemat, a răspuns prompt, fără ezitare…
Dacă Elisei l-ar fi întrebat pe Ilie ce se aştepta de la el, care avea să fie lucrarea lui, răspunsul ar fi fost: „Știe Domnul; El îți va face cunoscut. Dacă aştepți de la El, Domnul îți va răspunde la orice întrebare. Poți veni cu mine, dacă eşti convins că Domnul te-a chemat; dacă nu, renunță. Nu veni doar pentru că te-am chemat eu. Descoperă singur că Dumnezeu este în spatele lucrării mele și că glasul Lui este cel pe care îl auzi, prin mine. Dacă poți socoti totul ca fiind neînsemnat, pe lầngă bunăvoința lui Dumnezeu, vino!”
Să nu uităm niciodată, Domnul nu acceptă o slujire împărțită. Cei care vor să împlinească voința lui Dumnezeu pot face o slujire perfectă… Dacă vom urmări să-L cunoaştem pe Dumnezeu cu bunăvoie şi bucurie, vom afla că „venirea Lui este ca dimineața”. Dacă ne-am hotărât să ascultăm de Hristos, vom răspunde chemării Lui, care spune: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze!”
Elisei a părăsit îndată totul, pentru a-și începe lucrarea. (Scrisoarea 12, 1897)
