„Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.” 

2 Împărați 3:11

Despărțirea lui Elisei de ai lui nu a fost o despărțire cu plâns și regrete amare. În casa lui s-a dat o petrecere în cinstea onoarei conferite unui membru al familiei. Şi care a fost primul serviciu al lui Elisei? Un lucru mic, dar făcut cu inimă. Se spune despre el că turna apă pe mâinile lui Ilie, mai marele lui. Elisei era asistentul profetului.

Orice lucrare, oricât de mică ar părea, atunci când e făcută cu o completă supunere a eului, pentru Domnul, este la fel de bine primită de El ca şi cea mai înaltă slujbă… Slujirea umilă şi plină de bunăvoință este partea oricui vrea să fie un copil al lui Dumnezeu.

După ce a stat o vreme în slujba lui Ilie, Elisei a fost chemat în locul lui, în primele rânduri ale lucrării. El activase ca învățăcel al lui Ilie şi venise timpul ca maestrul lui să fie luat la cer; iar el, din rândul doi, să iasă în față. Şi, aşa cum Ilie se pregătea pentru a fi luat la cer, Elisei se pregătea să fie numit succesor al profetului…

Atunci, ,,fiii proorocilor, care erau la Betel, au ieşit la Elisei şi i-au zis: ‘Știi că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău, deasupra capului tău?’ Şi el a răspuns: ‘Ştiu şi eu, dar tăceți.’” Iar „Ilie i-a spus lui Elisei: ‘Elisei, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon’. Elisei i-a răspuns: ‘Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi’. Şi amândoi şi-au văzut de drum.” Astfel au ajuns la Ierihon, oprindu-se pe malul Iordanului. „Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.” Şi, ,,pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărțit pe unul de altul şi Ilie s-a înălțat la cer, într-un vârtej de vânt”.

„Elisei se uita… şi a ridicat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul şi a lovit apele cu ea şi a zis: ‘Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte şi în alta” şi a trecut… Lucrând pământul, Elisei învățase lecția neadmiterii ca eşecul şi descurajarea să fie întreținute. Acum, mâna lui ,,ara” în alt domeniu şi aici nu trebuia să dea greş sau să se descurajeze. Şi de câte ori auzea vreun îndemn de a da înapoi, răspunsul lui era: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” (Scrisoarea 12, 1897)