„Şi Isus creștea în înțelepciune, în statură şi era tot timpul plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”

Luca 2:52

În vreme ce Isus privea sacrificiile aduse în templu, Duhul Sfânt Îi făcea cunoscut că viața Lui urma să fie jertfită pentru viața oamenilor. Din anii cei mai timpurii, El a fost păzit de îngerii din cer; cu toate acestea, viața Lui a fost o lungă bătălie cu puterile întunericului. Satana căuta prin orice mijloc să-L ispitească și să-L încerce. El i-a făcut pe oameni să înţeleagă greşit cuvintele lui Isus, pentru a nu putea să primească mântuirea pe care venise să le-o aducă. Hristos suferea împotrivire atât în familie, cât și în afară, nu pentru că era un înfăptuitor al fărădelegii, ci pentru că viața Lui era liberă de orice întinăciune a păcatului și condamna orice necurăție…

Viața Lui fără pată era o mustrare şi mulți Îi evitau prezența; dar erau unii care căutau să fie cu El, pentru că simțeau pacea acolo unde Se afla Isus. El era blând și niciodată nu-Şi revendica drepturile; dar înşişi frații Lui Îl disprețuiau şi-L urau, dovedind că nu credeau în El, aruncându-I ocări… El trăia dincolo de dificultățile vieții acesteia, ca în lumina prezenței lui Dumnezeu. Insulta o suporta cu răbdare şi, în natura Lui umană, era un exemplu pentru toți copiii şi tinerii…

Viața Lui era ca aluatul, lucrând printre elementele societății. Inocent şi nepătat, El umbla printre cei nepăsători şi nechibzuiți, grosolani și ne- sfinți. El stătea printre vameşi necinstiți, fii risipitori şi recalcitranți, samariteni păcătoşi, soldați păgâni, țărani aspri şi mulțimi pestrițe… Isus trata orice făptură umană ca având o mare valoare şi-i învăța pe oameni să se vadă ca persoane cărora El le dăduse talente de preț care, dacă erau folosite cum trebuie, îi înnobilau, asigurându-le bogății veşnice. Prin exemplul şi caracterul Său, El îi învăța că fiecare moment al vieții este prețios, fiind un timp în care se seamănă pentru veşnicie…

Isus avea pe inimă povara mântuirii familiei umane. El ştia că, dacă nu-L vor primi, schimbându-şi astfel viețile, oamenii vor fi pierduți veşnic. Aceasta era povara sufletului Lui, pe care o purta singur… Din tinerețe, El a fost plin de dorința de a fi o candelă în lume și a urmărit ca viața Lui să fie, „Lumina lumii”. Şi a fost Lumina lumii, iar această lumină încă străluceşte pentru toți cei care sunt în întuneric. Să umblăm în lumina pe care ne-a dat-o El. (Youth Instructor, 12 decembrie 1895; 2 ianuarie 1896)