„Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima şi-L laud prin cântările mele.”
Psalmii 28:7
Hristos a luat asupra Lui natura omenească, pentru a putea simpatiza cu tot felul de inimi… Spiritul Lui n-a fost niciodată atât de preocupat de grijile lumeşti, încât să nu aibă timp sau gânduri pentru cer. El a putut da mărturie despre bucuria Lui cântând psalmi şi cântări cereşti. Oamenii din Nazaret Îi auzeau adeseori glasul înălţându-se în laudă şi mulțumire către Dumnezeu. El păstra frecvent legătura cu cerul prin cântare şi toți cei care erau cu El, care se plângeau des de oboseala datorată muncii, erau înviorați de dulcea muzică pornită de pe buzele Lui. Cântările Lui de laudă păreau să alunge îngerii răi şi, asemeni tămâiei, umpleau casa cu un miros plăcut.
Acest fapt avea, de asemenea, lecția lui. El îi învăța pe oameni că pot comunica cu Dumnezeu prin cuvintele cântecului sfânt. Hristos orienta mintea celor ce-L auzeau de la exilul lor pământesc la viitorul cămin veşnic… Casa lui Dumnezeu poate fi foarte umilă, în comparație cu templul lui Solomon, dar nu este mai puțin recunoscută de Dumnezeu. Pentru cei care se închină în ea, casa de rugăciune este poarta cerului, dacă ei se închină în duh şi în adevăr şi în frumusețea sfințeniei. Când sunt cântate cântări de laudă, când rugăciuni înflăcărate se înalță spre cer, când sunt reluate lecții ale minunatelor lucrări ale lui Dumnezeu, când mulțumirea inimii este exprimată prin rugăciune şi cântare, îngerii din cer preiau sunetele şi se unesc în laudă şi mulțumire la adresa lui Dumnezeu.
Aceste lucruri alungă puterea lui Satana, murmurările şi nemulțumirea, iar diavolul pierde teren. Dumnezeu ne învață că trebuie să ne adunăm în casa Lui pentru a ne cultiva atributele iubirii desăvârşite. Aceasta îi va pregăti pe locuitorii pământului pentru locaşurile pe care Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei care-L iubesc. Ei se vor aduna în Sanctuar Sabat după Sabat, pentru a se uni în muzică înaltă, de mulțumire şi laudă pentru Cel ce stă pe tron şi pentru Miel, în veci de veci. (Manuscris 24, 1898)
