„Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: ‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri!”

Faptele Apostolilor 2:16,17

După revărsarea Duhului Sfânt, îmbrăcați cu armură divină, ucenicii au pornit ca martori care să spună lumii minunata istorie a staulului şi crucii. Ei erau oameni modeşti, dar aveau cu ei adevărul. După moartea Domnului lor, ucenicii erau o grupă deznădăjduită, dezamăgită şi descurajată – ca nişte oi fără păstor; dar acum, ei merg ca martori ai adevărului, fără arme, dar având Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu, pentru a învinge orice opoziție… Ei erau transformați în caracter şi uniți în legăturile iubirii creştine. Deşi lipsiți de bogăție, deşi socotiți de lume nişte simpli pescari ignoranți, ei erau făcuți, prin Duhul Sfânt, martori pentru Hristos. Fără recunoaștere și onoare pământească, ei erau totuşi eroi ai credinței. De pe buzele lor ieşeau cuvinte de elocvență divină şi putere, ce zguduiau lumea.

Capitolele 3, 4 şi 5 din Faptele Apostolilor raportează despre mărturisirea lor. Cei care-L respinseseră și răstigniseră pe Mântuitor se aşteptau să-i vadă pe ucenici descurajați, căzuți de pe culme şi gata să-şi renege Domnul. Dar, cu uimire, auzeau acum clara și îndrăzneața mărturie dată de aceştia sub puterea Duhului Sfânt. Cuvintele şi faptele ucenicilor reprezentau cuvintele şi faptele Învățătorului lor şi toți cei care-i auzeau spuneau: „Au învățat de la Isus; vorbesc cum vorbea El!” Şi „apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toți.”

Preoții de frunte şi fariseii se considerau competenți să decidă ce trebuia apostolii să facă şi să propovăduiască. Mergând și predicându-L pe Isus pretutindeni, bărbații activați de Duhul Sfânt făceau multe lucruri cu care iudeii nu erau de acord. Exista, pentru aceştia din urmă, pericolul ca ideile şi doctrinele rabinilor să cadă în dizgrație.

Apostolii creau un entuziasm puternic. Oamenii îi aduceau pe cei bolnavi ai lor… şi cei vindecați strigau laudă lui Dumnezeu şi slăveau Numele lui Isus, exact Acela pe care iudeii Îl condamnaseră, insultaseră, scuipaseră, încoronaseră cu spini şi-L biciuiseră şi răstigniseră. Astfel, Isus era înălțat mult deasupra preoților și fariseilor. Apostolii declarau chiar că Isus înviase din morți. Liderii iudei au hotărât că această lucrare trebuia oprită, pentru că îi dovedea vinovați de sângele lui Isus. (Scrisoarea 38, 1899)