Povestea lui Jose

Jose, cunoscut și sub numele de „Rambo”, era un maestru în artele marțiale. Întors în Guam, locul său natal, el a devenit un lingvist de renume, înființând o catedră pentru dialectul Chamorro în școlile publice. Însă, viața i s-a prăbușit. Soția l-a părăsit, nepoata sa s-a sinucis, iar Jose a ajuns om al străzii, trăind pe o plajă. Într-o noapte a fost atacat de trei alți oameni ai străzii, dar a reușit să se apere. După acest episod, nimeni nu s-a mai atins de el. Își bătuse din tăruși un pavilion pe nisip, înconjurat de chibrituri înfipte în pământ. 

Era luna noiembrie. Nelly Joy Roberts, prezentatoare la postul creștin adventist Joy 92 FM, a lansat un apel cu lacrimi în ochi: „Doriți să mă ajutați?” Biserica locală a răspuns chemării. Nu era o surpriză – în limba Chamorro, numele bisericii lor, Maraguiya, înseamnă „Dragostea care ajută”. 

Pentru Ziua Recunoștinței, s-a organizat o masă pentru oamenii străzii. A fost precedată de o predică. Doar Jose, spălat și îngrijit, era prezent dintre cei nevoiași. Printre participanți s-a numărat și Dr. Wes Youngberg, care intenționa să demareze un program împotriva depresiei. Impresionat de Jose, a anunțat lansarea programului chiar din săptămâna următoare. 

În prima zi a seminarului de recuperare, Dr. Wes a realizat că Jose avea nevoie de transport. Mina, mamă a trei copii, s-a oferit să-l ducă. Nu știa, însă, că Jose era considerat violent și avea armă. Când a ajuns, Jose dormea. Când s-a trezit, a văzut-o pe Mina și pe băiețelul ei, Zachary, privindu-l. 

De atunci, Jose a participat la toate cele 10 întâlniri ale programului de recuperare desfășurat timp de 6 săptămâni. Întreaga biserică se ruga pentru el. La fiecare întâlnire spunea cu bucurie: „Fac tot ceea ce am învățat săptămâna trecută.” 

Stilul său de viață – orez alb, coaste afumate și bere – contribuia la depresie. Cu ajutor, Jose a început să citească Biblia, să asculte muzică clasică și înregistrări educaționale oferite de Dr. Wes. A fost deranjat că nu găsea nimic în limba Chamorro la radio. Atunci, Dr. Wes i-a spus: „Aceasta este datoria ta, Jose. Tu ești expert.” În scurt timp, Jose a avut propriul program în limba Chamorro la Joy 92 FM, aducând bucurie multor vârstnici din Guam. A început să dea studii biblice și s-a prezentat ca „fratele Jose”. 

După un an și jumătate, Jose i-a mărturisit Dr. Wes: „Chellu – adică frate – ziua aceea de marți a fost ziua în care plănuisem să-mi iau viața. Dacă Mina și fiul ei nu apăreau, nu aș mai fi fost aici.” A fost botezat și hirotonit ca diacon. De atunci, nu mai „răcea” inimici prin arte marțiale, ci încălzea inimile oamenilor prin mesajul lui Hristos. Mii de persoane au fost binecuvântate prin mărturia sa. 

Aceasta este puterea unui grup de suport care decide să-i pese. 

„Nici un om nu este o insulă, pentru el în întregime. Moartea oricărui om mă micșorează, pentru că sunt implicat în omenire.” – John Donne 

Suportul social și sănătatea – ce spun studiile?

Un suport social scăzut crește riscul de moarte prematură de 3 până la 5 ori (Berkman & Syme, 1979). Studiul Alameda County (Belloc & Breslow, 1972; Breslow & Enstrom, 1980) a arătat că stilul de viață sănătos este important, dar relațiile apropiate contează și mai mult. Cei cu legături sociale strânse, chiar și cu obiceiuri mai puțin sănătoase, au trăit mai mult decât cei singuratici, dar cu obiceiuri corecte. 

Un studiu Yale pe 159 de persoane a descoperit că sentimentul de a fi iubit și sprijinul emoțional prezic mai bine gradul de blocaj al arterelor coronare decât numărul relațiilor sociale (Ornish, pp. 41–42). 

Studiul Case Western Reserve pe 10.000 de bărbați a întrebat: „Îți arată soția că te iubește?” Cei care au răspuns „da” aveau de două ori mai puține dureri de angină. (Ornish, p. 42). De asemenea, aceia care spuneau „Soția mea nu mă iubește” prezentau de trei ori mai multe ulcere (Ornish, pp. 25–26).  „baie interioară” de hormoni pozitivi (precum endorfinele), ce susțin sănătatea fizică și starea de bine. 

Sănătatea mentală și legăturile sociale

Persoanele care suferă de depresie au adesea relații sociale slabe. Consumul de substanțe și alte tulburări pot agrava izolarea. Relațiile sănătoase sunt esențiale pentru recuperare și echilibru psihic (Mental Health in New Zealand, 1977, p. 31). 

Comunitățile cu legături sociale puternice au: 

• mai puțină criminalitate, 

• o sănătate generală mai bună, 

• nivel educațional crescut, 

• dezvoltare economică susținută (Smith, 2001). 

Dimensiunea spirituală a sprijinului 

Nu ne putem dezvolta pe toate planurile dacă trăim detaşaţi şi izolaţi precum pustnicii. Avem nevoie de grupuri suport pentru îmbogăţire, bunăstare pentru ca astfel să-i punem pe alţii şi nevoile lor mai presus de noi înşine. Aceasta face parte din dezvoltarea caracterului. A-i ajuta pe alţii este o dublă binecuvântare, ajutându-l atât pe cel care primeşte cât şi pe cel care dă. 

Jeannie era prinsă în trafic  când maşina ei a început să bolborosească. Abia a reuşit să ajungă la cea mai apropiată staţie de benzină când a auzit plângând o femeie ce ieşea din benzinărie. Abia reuşise să aimenteze de 4.95$, maşină în care erau şi trei copii. S-a ascuns în spatele pompei astfel copii să nu o vadă plângând. Jeannie a întreba-o „Este totul în regulă?” se pare că prietenul ei, tatăl copiilor i-a părăsit şi astfel că ea mergea la părinţii ei în California dar rămăsese fără bani. Copiilor le era foame. Jeannie a făcut plinul maşinii doamnei, a cumpărat 4 sandvişuri de la fast-food-ul din apropiere şi-a dat jos mănuşile şi le-a înmânat străinei pentru vremea rece ce avea să vină. 

Femeia abandonată o întrebă „ Cine eşti? Eşti un înger sau ceva de genul ăsta?” „nu, dragă” a răspuns Jeannie, „De Crăciun îngerii sunt foarte ocupaţi, aşa că uneori Dumnezeu se foloseşte de oameni simpli care să-L ajute.” Jeannie i-a dat şi nişte bani şi le făcea cu mâna în timp ce intra în maşină. Motorul porni fără probleme aşa că şi-a putut continua călătoria fiind bucuroasă ştiind că acea mamă tânără va avea suficientă benzină să ajungă la destinaţie şi de asemenea stomăcelele copiilor nu mai sunt goale şi sunt fericiţi. 

Când ne ţinem antenele spirituale setate, Dumnezeu adesea pune în calea noastră pe cineva în nevoie şi spune, „Mergi şi ajută-l pentru Mine.” Devenim agenţi ai grupului suport al cerului. Şi cine are nevoie de ajutor din partea „Grupului Suport al Cerului” – tânărul ale cărui probleme sunt mai mari decât el, mama care şi-a pierdut copilul înainte de a ajunge cu el de la spital, acel tată singur căruia îi este greu să pregătească o masă hrănitoare pentru cei doi copii flămânzi, şi acel văduv care nu-şi mai poate conduce maşina pentru a merge la cumpărături. 

Nu putem face toate aceste lucruri pentru toţi dar, putem să-i ajutăm atunci când au nevoie, câte unul, pe rând. Aceasta aşteaptă Dumnezeu de la noi. 

Acum să privim la o povestire din Biblie a unui om care zăcea pe marginea drumului in nevoie. Numele celui care l-a ajutat este „Samariteanul milos”. 

Ar trebui să ne ţinem antenele mereu setate pentru a vedea dacă putem da o mână de ajutor grupurilor speciale cum ar fi părinţi singuri, tineri şi copii. 

Samariteanul milos 

Biblia povesteşte despre un om atacat de către tâlhari, în timp ce călătorea. L-au dezbrăcat, i-au luat hainele, l-au bătut şi l-au lăsat aproape mort pe marginea drumului. Din întâmplare, un preot evreu a trecut pe acolo, dar când a văzut omul zăcând acolo, a trecut pe partea cealaltă a drumului, lăsându-l acolo în continuare. De asemenea, a mai trecut pe acolo şi un levit care văzându-l întins pe jos s-a uitat la el, dar şi el a trecut pe partea cealaltă a drumului. 

Apoi trecu şi un samaritean desconsiderat, care atunci când l-a văzut pe săracul om, i s-a făcut milă de el. Îngenunchând  lângă el, i-a spălat rănile şi i le-a legat. Apoi l-a pus pe un măgar şi l-a dus la un han, unde a avut grijă de el. A doua zi i-a dat hangiului doi bănuţi de argint şi i-a spus să aibă grijă de el. „Dacă mai e nevoie de bani”, a spus el,  „Voi plăti diferenţa data viitoare când vin.” 

Versiunea King James spune că „Un om trecea de la Ierusalim spre Ierihon.” Este un om fără identitate, fără chip. Putea să fie tu sau eu. Acest biet călător era pe drumul spre casă, soţia şi copii îl aşteptau să se întoarcă. Dar neaşteptatul se întâmplă. A fost jefuit şi probabil înjunghiat sau atacat cu pietre pe un drum dezolant şi părăsit. 

Există mulţi oameni răniţi acolo. Au căzut de multe ori. Câteodată este din vina lor, dar de cele mai multe ori alţii profită de ei. Preotul şi levitul care au trecut pe lângă el sunt un suport negativ. Au contribuit la suferinţa şi rănile lui, neglijându-l. Este rănit şi sângerează. Viaţa se scurge încet din el.  

Prin faptele pline de dragoste ca cele efectuate de către Samariteanu Milos, avem întregul concept al dragostei voite. Aceasta înseamnă să a te implica personal în întâmpinarea nevoilor altor oameni. Evanghelia înseamnă restaurare. În greacă, în original, cuvintele „salvare” şi „vindecare” sunt unul şi acelaşi cuvânt. Vestea „bună” a Evangheliei este în esenţă vestea bună a vindecării şi restaurării sănătăţii, sistemului de suport emoţional care este disponibil tuturor celor care au nevoie de el.Câţi au fost răniţi pe drum spre Ierihon? Milioane au fost loviţi de pietrele catastrofelor sau de probleme de sănătate. Milioane au fost înjunghiaţi de traume emoţionale şi zac pe marginea drumului răniţi. Cine-i va ajuta? Este posibil ca Dumnezeu să ne folosească în a da o mână de ajutor celor în nevoie?

Dragostea vindecă 

Putem vindeca bolile fiice cu ajutorul medicamentelor, dar singurul tratament pentru singurătate, disperare şi inutilitate este dragostea. Sunt mulţi în această lume care tânjesc după o bucată de pâine, dar sunt mult mai mulţi aceia care tânjesc după puţină dragoste.” 

Sunt aşa mulţi cei care au nevoie de dragoste şi o mână de ajutor din partea noastră. Apostolul Pavel ne spune: 

„Purtați-vă sarcinile unii altora, și veți împlini astfel Legea lui Hristos.” (Galateni 6:2) 

Maica Tereza de asemenea spune:

„Cea mai mare boală nu este TBC-ul sau lepra, ci faptul de a fi nedorit, neiubit și neîngrijit.” 

Sunt mulţi astăzi care suferă de pe urma devastării a dezastrelor naturale şi cum se aşteaptă timpuri mult mai grele pe acest pământ, cu atât mai mulţi vor avea nevoie de ajutorul nostru. Când „întindem o mână şi atingem pe cineva”, va fi o binecuvântare atât pentru cel care dăruieşte cât şi pentru cel care primeşte. Vieţile multor studenţi de liceu şi facultate au fost schimbate într-un mod pozitiv atunci când au acceptat să dea din banii şi din timpul lor pentru ai ajuta pe alţii aflaţi în nevoie după un eveniment catastrofal, distructiv. Aceştia se întorc după ce au muncit din greu, nopţi nedormite şi situaţii inconfortabile, dar s-au simţit binecuvântaţi. 

Dacă eşti cel singur, vei descoperi că atunci când incerci să ajuţi pe alţii, în mod natural îţi vei face cunoştinţe şi prieteni. Dând, primeşti ajutorul social dorit. O doamnă care avea nevoie de rugăciune puternică a cerut ajutorul unui grup de rugăciune, pe care l-a primit, dar mai apoi a ajuns a se ruga ea însăși pentru alţii. A sfârşit prin a simţi o pace lăuntrică atunci când se ruga pentru alţii şi se simţea mai aproape de Dumnezeu.    

Oricare dintre noi poate face o schimbare! Putem să mergem la acei Jose care sunt fără casă şi disperaţi. Putem fi ca Nelly Joy şi Mina care şi-au luat din timpul lor pentru a da o mână de ajutor, şi a asigura transportul unui om care credea că nimănui nu-i pasă. Grupul nostru social poate fi ca Maraguiya „Dragostea care ajută” o comunitate credincioasă. Vor fi recompense veşnice. 

Ce putem face? 

Putem fi o „Maraguiya – dragostea care ajută” astfel: 

• pregăti supă pentru săraci, 

• dărui haine oamenilor străzii, 

• adopta o familie pentru o masă de sărbătoare, 

• oferi transport, rugăciune, consiliere, 

• iniția grupuri suport pentru mame, bolnavi, adolescenți. 

Chiar și o simplă întrebare: „Cine din cercul meu de influență sau din zona în care locuiesc are nevoie de mine?” poate schimba destine

Concluzie 

Dragostea și sprijinul social nu sunt opționale pentru sănătatea noastră. Sunt esențiale. A fi acolo pentru cineva nu doar că salvează o viață, ci dă un nou sens propriei noastre vieți. 

„Contează pe mine!” Aceasta e chemarea noastră. Să fim acolo – pentru Dumnezeu, pentru ceilalți, pentru noi înșine.