„Domnul a zis lui Samuel: ‘Ascultă glasul poporului, în tot ce-ți va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei’.”
1 Samuel 8:19
Mai departe, Domnul îi spune lui Samuel să împlinească cererea [poporului], dându-i însă o puternică mărturie împotriva greşelii de a alege un conducător vremelnic în locul unui conducător veşnic… Nu era potrivit intenției divine ca Israel să aibă un împărat, acesta fiind modelul națiunilor care nu-L cunoşteau sau recunoşteau pe Dumnezeu.
După această clară mărturie, poporul a insistat să urmeze propria cale, iar Samuel a consimțit. Israel tot mai voia un împărat. Ei au hotărât că Samuel nu înțelegea situația pentru că numai dacă ar fi cunoscut toate împrejurările şi rațiunile şi ar fi înțeles la fel de bine ca ei marile avantaje ar fi fost la fel de dispus ca ei să aibă un împărat în frunte, pentru са națiunile să nu-i mai privească cu dispreț. În orbirea lor, ei nu vedeau dincolo de Samuel, pentru a realiza că ceea ce auzeau era glasul lui Dumnezeu, vorbind prin servul Său.
Dumnezeu lucra pentru poporul Său şi-1 călăuzea în multe feluri nevăzute. Vrăjmaşii lor nu puteau distinge sursa puterii şi înțelepciunii lor şi cine era Cel ce trebuia slăvit pentru izbăvirea şi succesul lor uimitor. Dumnezeu a lucrat prin Ghedeon, dar maniera în care a fost izbăvit poporul nu admitea atribuirea slavei vreunei fiinţe omeneşti şi, revăzând minunata biruință, nu se putea aduce glorie vreunei înțelepciuni vremelnice… Puterea şi înțelepciunea erau din cer, dar ei doreau o înțelepciune de pe pământ. Acestea erau ale lui Dumnezeu, puternicul lor Împărat, dar ei le voiau vizibile într-o persoană omenească. În aceste condiții, Dumnezeu considera păcatul lui Israel o respingere a Lui Însuşi. Dacă ei ar fi păstrat o teamă sfântă de Dumnezeu, ca Suprem Conducător al lor, n-ar fi investit niciodată autoritate în puterea omenească, pentru a fi sub controlul ei.
Totuşi, Domnul nu avea să lase ca Saul să fie pus într-o poziție de încredere fără să aibă iluminare divină. El urma să primească o chemare nouă şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. Efectul a fost că Saul devenit un alt om, Domnul dându-i un duh nou, gânduri noi şi scopuri noi faţă de cele avute până atunci. Această iluminare urma, prin cunoaşterea lui Dumnezeu, să lege voința lui de voința lui Iehova.
Cunoscând voința lui Dumnezeu, care-i fusese clar arătată, a trecut Saul examenul, a arătat El respect pentru Dumnezeu? Ajuns la strâmtoare, el n-a dat curs şi ascultare poruncii exprese a lui Dumnezeu, ci s-a aventurat în neascultare. (Scrisoarea 12a, 1888)
