„Să te temi de Domnul Dumnezeul Tău, să-I slujeşti…”
Deuteronomul 6:13
Era efortul culminant al lui Satana, în care îşi arunca întreaga putere amăgitoare. Fascinația şarpelui! El îşi exercita puterea de seducție asupra lui Hristos, străduindu-se să-L facă să-Şi supună voinţa voinţei lui. În slăbiciunea Lui, Hristos a rămas sprijinit pe Dumnezeu şi divinitatea a fulgerat prin omenescul Lui. El S-a dovedit Comandantul cerului, iar cuvintele Lui au fost cuvintele Celui care avea toată puterea: ,„Înapoia Mea, Satano”, a spus El. „Este scris: ‘Să te închini Domnului Dumnezeu- lui tău şi numai Lui să-I slujeşti’.”
Satana ridicase problema dacă Isus era sau nu Fiul lui Dumnezeu. În scurta expediere pe care i-o făcea Isus, el avea dovada că nu putea să mai spună nimic. El nu avea putere să se opună poruncii. Crispat de umilință şi furie, el a fost nevoit să se retragă din prezența Răscumpărătorului omenirii. Biruința lui Hristos era tot atât de totală pe cât fusese eşecul lui Adam.
Hristos ştia de lungii ani de conflict din viitor dintre fiinţele omeneşti şi subtilul lor duşman. El este refugiu pentru toți cei care, asaltați de ispite, strigă la El. Ispita şi încercarea vor veni la fiecare dintre noi, dar nu trebuie să fim niciodată înşelați de vrăjmaş. Mântuitorul nostru a învins pentru noi. Satana nu este invincibil. Zi de zi el vine la cei aflați în încercare, străduindu-se, prin vicleniile lui, să obțină stăpânire asupra lor. Puterea lui de a acuza este mare şi în acest domeniu câştigă mai multe victorii decât în oricare altul. Hristos a fost ispitit pentru a putea şti cum să ajute orice suflet care avea să fie ispitit, după aceea. Ispita nu este păcat. Păcatul constă în cedarea la ispită. Pentru sufletul care se încrede în Isus, ispita înseamnă biruință şi o putere mai mare.
Hristos este gata să-i ierte pe toți cei care vin la El mărturisindu-şi păcatele… Îi mulțumim lui Dumnezeu că avem un Mare Preot sensibil la neputințele noastre, pentru că a fost ispitit în toate privințele ca şi noi. (Manuscris 113, 1902)
