„Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.”

1 Corinteni 15:57

Cu un preț imens am fost și noi eliberați din robia păcatului adus în lume de căderea lui Adam… Niciodată nu vom putea înțelege valoarea unui suflet, până când nu vom realiza marele sacrificiu făcut pe Calvar pentru răscumpărarea sufletului. Păcatul lui Adam în Eden a aruncat omenirea într-o mizerie deznădăjduită. Dar, în planul salvării, a fost asigurată pentru toți o cale de scăpare, dacă i se admit cerinţele. Era oferită, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu, o a doua încercare. Avem o bătălie de purtat, dar putem ieşi biruitori prin meritele sângelui lui Hristos.

Dumnezeu a văzut că era imposibil pentru noi să învingem în puterea noastră. Omenirea este mai slabă cu fiecare generație, de la cădere încoace şi, fără ajutorul lui Hristos, noi nu putem rezista răului necumpătării. Cât de recunoscători trebuie să fim că avem un Mântuitor care a consimțit să-Şi abandoneze veşmintele regale şi să părăsească tronul împărătesc, pentru a-Şi îmbrăca divinitatea în umanitate şi pentru a deveni un Om al durerii, obişnuit cu suferința!

Când a fost Isus botezat de mâna lui Ioan… Duhul lui Dumnezeu, coborât în chip de porumbel, L-a învăluit în lumină pe scumpul Mântuitor şi un glas s-a auzit din cel mai înalt loc al cerului, spunând: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea”… După botez, Isus a fost dus de Duhul în pustie și acolo a fost ispitit de diavol. El începea lucrarea de reabilitare exact în punctul în care începuse ruina şi viitoarea bunăstare a lumii depindea de acea bătălie dusă de Prințul vieții în pustie. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că Isus a ieşit biruitor, trecând pe acelaşi teren pe care Adam a căzut şi reabilitând eşecul respingător al acestuia. Satana a părăsit terenul de luptă ca un duşman înfrânt. Această biruință este o asigurare pentru noi că, prin ajutor divin, putem învinge în conflictul cu vrăjmaşul…

Satana credea că toată puterea acestei planete căzute se afla în posesia lui, dar când Hristos a venit să-Si măsoare puterea cu prințul întunericului, Satana L-a întâlnit pe Cel care era capabil să reziste ispitirilor lui. Cuvintele lui Hristos sunt: ,,… stăpânitorul lumii acesteia… n-are nimic în Mine”… Tot cerul urmărea rezultatul luptei dintre Hristos şi Satana… Întrebarea este: vom profita noi de situație, devenind mai mult decât biruitori, prin Cel care ne-a iubit? (Manuscris 26, 1887)