Puterea credinței în obținerea biruinței poate fi arătată de o altă serie de texte biblice, care sunt extrem de practice. În primul rând, să nu uităm că cel păcătos este rob. Hristos a spus: „oricine comite păcat, este robul păcatului” (Ioan 8:34 KJV). De asemenea, punându-se pe sine în locul celui nenăscut din nou, Pavel a spus: „Deoarece știm că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.” (Romani 7:14). Un om care este vândut este sclav; de aceea, omul care este vândut păcatului este rob al păcatului. Petru ne spune același lucru, vorbind despre învățătorii corupți și falși: „În timp ce le promit libertate, ei înșiși sunt robi ai corupției” (2 Petru 2:19).  

Caracteristica proeminentă a sclavului este că el nu poate face ceea ce vrea, ci este forțat să facă voia altuia, indiferent cât de neplăcut ar putea fi acest lucru. Pavel dovedește astfel adevărul spuselor sale, că el, ca om firesc, era rob al păcatului:  

„Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac. (…) Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc. Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic.” (Romani 7:15,17-19)  

Faptul că păcatul este cel care deține controlul dovedește că omul este rob; și, deși toți cei ce păcătuiesc sunt robi ai păcatului, robia devine de neîndurat când păcătosul a avut o licărire de libertate, și o dorește fierbinte, dar nu mai poate rupe lanțul care-l leagă de păcat. Neputința omului nerenăscut de a face binele pe care-l dorește a fost arătată deja în Romani 8:7-8 și Galateni 5:17.  

Câți oameni au dovedit adevărul acestor texte scripturistice prin propria lor experiență? Câți oameni au tot promis s-o rupă cu păcatul, dar, în fața ispitei, făgăduințele lor s-au dovedit slabe ca apa? Ei nu au avut nicio putere și nu au știut ce să facă; și, din păcate, privirea nu le era atât de mult ațintită către Dumnezeu, cât era asupra dușmanului și a lor înșiși. Experiența lor era o continuă luptă cu păcatul, e adevărat, dar și o continuă înfrângere.  

Ați putea numi aceasta o experiență creștină? Unii cred că așa este. De ce atunci, cu sufletul înspăimântat, apostolul a strigat: „O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți?” (Romani 7:24). Are creștinul adevărat un „trup de moarte” atât de înspăimântător, încât sufletul lui să fie constrâns să strige după eliberarea sa? – Da, mai mult chiar!  

Deci, cine este Cel care, ca răspuns la strigătul său fierbinte, i S-a descoperit ca Eliberator? Apostolul spune: „Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!”  

„Fiindcă, după cum copiii sunt părtași cărnii și sângelui, în același fel și el s-a împărtășit din aceleași, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce avea puterea morții, care este diavolul și să elibereze pe aceia care, prin frica morții, erau toată viața lor supuși robiei.” (Evrei 2:14-15)  

De asemenea, Hristos își proclamă astfel propria Sa misiune:

„Duhul Domnului DUMNEZEU este peste mine, deoarece DOMNUL m-a uns să predic vești bune celor umili; El m-a trimis să leg pe cei cu inima zdrobită, să vestesc libertate captivilor și deschiderea închisorii celor ce sunt legați.” (Isaia 61:1 KJV)  

A fost arătat deja ce înseamnă această captivitate și robie. Este robia păcatului – robie ce te forțează să păcătuiești, chiar împotriva propriei voințe – prin puterea înclinațiilor și obiceiurilor rele, moștenite sau dobândite. Ne eliberează, oare, Hristos de o experiență cu adevărat creștină? – Nu, bineînțeles. Astfel, robia păcatului, de care se plânge apostolul în Romani, capitolul 7, nu este experiența unui fiu al lui Dumnezeu, ci a unui rob al păcatului. Hristos a venit tocmai pentru a-i elibera pe oameni de această captivitate, nu să ne elibereze de lupte și conflicte în timpul acestei vieți, ci de înfrângere, și aceasta pentru a ne face capabili să fim tari în Domnul și în puterea tăriei Lui, așa încât să putem aduce mulțumirile noastre Tatălui „care ne-a eliberat din puterea întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului său iubit”, prin sângele căruia avem răscumpărarea.  

Cum este eliberarea înfăptuită? – Prin Fiul lui Dumnezeu. Hristos spune: „Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei; Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi. De aceea dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.” (Ioan 8:31-32, 36). Această libertate este primită de toți cei care cred, pentru că celor ce cred în numele Său, „le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. Eliberarea de condamnare nu o primesc decât cei ce sunt în Hristos Isus (Romani 8:1); iar noi ne îmbrăcăm cu Hristos prin credință (Galateni 3:26-27). Prin credință, locuiește Hristos în inimile noastre.