Informații valoroase despre super-hibridizarea grâului actual și apariția bolii celiace și sensibilității la gluten

Intoleranța la gluten

Intoleranța la gluten este diferită de boala celiacă, care este tulburarea diagnosticată atunci când cineva are o alergie adevărată la gluten. Boala celiacă este de fapt considerată a fi o boală rară, care afectează aproximativ 1 la sută sau mai puțin de adulți. Unele estimări sugerează că de șase până la 10 ori mai multe persoane au o formă de intoleranță la gluten decât au boala celiacă. Simptomele bolii celiace sau o alergie severă la gluten adevărat includ malnutriție, cancer, boli neurologice și psihiatrice severe, poate chiar deces. Există multe persoane care au în realitate o sensibilitate sau intoleranță la gluten fără a avea boală celiacă. Unele persoane nu au boală celiacă, dar se simt considerabil mai bine atunci când evită glutenul. Multe din bolile autoimune (tiroidita, poliatrita reumatoidă, diabet de tip 1 etc.) au şi intoleranţe alimentare, inclusiv boala celiacă.

Boala celiacă

Boala celiacă reprezintă o reacție extremă a organismului (sistemului imunitar) la gluten, mai exact la proteina numită gliadină, care se găsește în cereale precum grâu, secară şi orz. Ovăzul nu conține gliadină. Cu toate acestea, ovăzul este adesea contaminat cu gluten, deoarece el poate fi prelucrat in aceleași instalații in care au fost procesate si alte cereale ce conțin gluten, cum ar fi grâul, secara si orzul. În timp ce ovăzul este din punct de vedere tehnic fără gluten, avenina este o proteină asemănătoare glutenului care declanșează simptome pentru aproximativ unul din cinci celiaci. În prezent, nu se știe câți oameni sensibili la gluten, non-celiaci, reacționează la ovăz. Testele actuale de sensibilitate la gluten măsoară doar gliadina din grâu, hordeina din orz și secalina din secară. Avenina necesită un test diferit și este din ce în ce mai clasificat împreună cu alte proteine de gluten. Prin urmare, un număr tot mai mare de practicieni recomandă ca persoanele care suferă de celiachie să evite ovăzul, cu excepția cazului în care au avut o biopsie înainte și în timpul consumului pentru a confirma toleranța. Dacă sunteți celiac, cel mai bine este să evitați ovăzul, indiferent de ceea ce spune eticheta.

Glutenul

Pentru industria alimentară de azi glutenul, ca ingredient, se obține prin procese complexe de prelucrare, unele cu implicații chimice, care au drept scop reducerea cantității de apă din masa finală, creșterea procentului conținutului proteic și obținerea unui produs cu o granulație foarte fină. De remarcat că acest gluten, ca ingredient în industria alimentară, este un material care a suferit modificări față de cel din compoziția grâului de proveniență, din cauza procedurilor de separare și îmbunătățire la care a fost supus. Ca urmare, în interacțiune cu corpul omenesc, va avea alt comportament și alt impact decât cel din bobul de grâu din care provine. În acest mod, prin intervenția exagerată a omului asupra naturii, de la bobul de grâu, care a fost hrană de bază la începuturile istoriei, s-a ajuns ca, în vremurile moderne, din cauza denaturării făcute de om să se ajungă la blamarea asupra lui, ba chiar asupra tuturor cerealelor, ajungând ca unii să facă afirmații dezechilibrate cum că cerealele ar fi ”periculoase”.

Grâul pe care îl mănânci nu este același cu cerealele pe care părinții și bunicii tăi le-au mâncat acum cincizeci de ani. Grâul pe care îl consumi astăzi este super-hibridizat.

Hibridizarea grâului

În cazul grâului, tulpinile bogate în gluten au fost favorizate în ultimele decenii, având în vedere că sunt mai de dorit în prelucrarea alimentelor. Grâul hibrid cu conținut ridicat de gluten se îmbină mai bine pentru producția masivă de alimente și transportul maritim. Rezultatul este că grâul modern este mult mai bogat în gluten decât tulpinile nehibridizate (alac). Grâul hibrid conține un hiper-gluten care este hiper-inflamator și un hiper-amidon (amilopectina A) care duce la hiper-îngrășare, ca un bonus suplimentar. Se estimează că 5% din proteinele găsite în grâul hibridizat sunt proteine noi care nu au fost găsite în niciuna dintre plantele originale de grâu și fac parte din problema care a dus la creșterea inflamației sistemului și a intoleranței la gluten. Produsele fabricate din grâu modern conțin forme de proteine gliadină, glutenine, aglutinină din germeni de grâu și alte proteine nemaiîntâlnite până acum de oameni.

Experimentele de hibridizare nu s-au oprit însă aici. Au apărut varietăți de hibrizi rezistenți la ierbicide. Tehnica se numește “mutageneză chimică” și ar putea fi mai rea decât ingineria OMG. Folosind o substanță chimică extrem de toxică – azida de sodiu – precum și radiații gamma și raze X, embrionul de grâu expus suferă mutații. Deci ceea ce mâncăm acum este un grâu super-hibridizat, mutant chimic și radiologic. Nu este de mirare că avem probleme cu digestia și reacții alergice care devin din ce în ce mai frecvente și mai severe. vedem că grâul pe care l-am mâncat este diferit de ceea ce ne-a hrănit de mult timp, să ne uităm la modul în care se face pâinea astăzi în comparație cu trecutul.

Hibridizarea a creat un “grâu nou”, unul care pare mai predispus la declanșarea reacțiilor imune, în special în creier și sistemul nervos. Dezaminarea, utilizată pe scară largă în industria alimentară, a făcut de asemenea glutenul mai reactiv la imunitate. Dezaminarea folosește acizi sau enzime pentru a face glutenul solubil în apă (în mod normal este numai solubil în alcool), astfel încât se amestecă mai ușor cu alte alimente. Deși dezaminarea face grâul mai ușor de utilizat, cercetările au arătat, de asemenea, că acesta creează un răspuns imun sever la oameni. Hibridizarea și dezaminarea grâului par să joace un rol, nu numai în creșterea bruscă a sensibilității glutenului și a bolii celiace, dar și inflamațiilor, degenerării și chiar autoimunității creierului și a sistemului nervos. Există și persoane care sunt intolerante la grâu în general, nu doar gluten.

Atunci când corpurile noastre au o intoleranță la gluten sau grâu, aceasta poate determina celulele intestinale să elibereze zonulină, o proteină care poate rupe joncțiunile strânse ale celulelor, provocând un “intestin permeabil”. Grâul și celelalte cereale care conțin gluten – orzul, secara, provoacă, de asemenea, sindromul intestinului permeabil. Sindromul intestinului permeabil permite toxinelor, microbilor, resturilor de alimente nedigerate să se scurgă printr-un perete intestinal anormal de permeabil. Permeabilitatea este cauzată de particulele de cereale glutenoase care creează găuri mici în peretele intestinal. Acest lucru duce la reacții autoimune: dureri vagi la nivelul articulațiilor, ceață cerebrală, energie scăzută și creștere în greutate, printre altele. Deoarece grâul hibrid provoacă creșteri ale zahărului din sânge, este, împreună cu siropul de porumb bogat în fructoză, un contribuitor major la epidemia mondială de diabet.

Erbicidul

O altă problemă cu grâul este erbicidul numit Glifosat, care se aplică majorității culturilor de grâu neecologice înainte de recoltare pentru a încuraja maturarea mai rapidă. Acest lucru duce la reziduuri de Glifosat în produsele comerciale din grâu. Glifosatul cauzează probabil cancer, mutații ADN și defecte congenitale, precum și perturbă microbiomii oamenilor și solurile pe care le saturează. Pentru a reduce expunerea la Glifosat, puteți cumpăra grâu organic și produse din grâu.

Deci, ce mănânci pentru a înlocui grâul? Încercați aceste cereale fără gluten: mei, hrișcă, orez brun și quinoa. Quinoa este o cereală gătită excelentă pentru micul dejun. Este foarte bogată în proteine. Meiul vă va ajuta să vă faceți corpul mai alcalin. Hrișca nu este o formă de grâu.

Specie de grâu

Alacul sau Einkorn (Triticum monococcum) e o specie de grâu cultivat încă din timpuri foarte vechi. Interesul este în creștere pentru grâul antic cunoscut sub numele de Alac, singura formă complet nehibridizată de grâu de pe planeta Pământ. Are doar 2 seturi de cromozomi cu o compoziție foarte diferită de gluten. Are un singur bob în spiculeț, învelit strâns în palee, de aceea este cunoscut sub denumirea de Einkorn. Are un conținutul scăzut de gluten și aport mare de elemente nutritive. Codul genetic natural al alacului și nivelurile scăzute de gluten îl fac o alegere excelentă atunci când vine vorba de făină, datorită compatibilității sale tipice cu corpul uman în comparație cu grâul modern hibrid de astăzi. Toate celelalte soiuri de grâu, chiar și cele folosite de secole, conțin o structură mai complexă a glutenului, care poate declanșa simptome. Alacul conține un tip de gluten, diferit la nivel molecular de glutenul modern, pe care chiar și persoanele sensibile îl pot mânca de obicei. Trebuie testat în cantități mici și neapărat pâine pregătită cu maia.

Pâinea cu maia

Pot celiacii să mănânce pâine adevărată cu maia? Pe vremuri, omenirea își pregătea aproape întotdeauna pâinea din aluaturi fermentate. Pâinea adevărată cu maia nu conține drojdie de panificație și, în schimb, utilizează o cultură starter bazată pe lactobacili. Pâinea adevărată cu maia este, de asemenea, coaptă la o temperatură mai scăzută pentru o perioadă mai lungă de timp, ceea ce protejează integritatea boabelor de cereale și păstrează valoarea nutritivă. Nu numai că valoarea nutritivă este menținută, dar antinutrienții, cum ar fi acidul fitic, sunt eliminați, iar glutenul, care este foarte greu de digerat din proteinele vegetale, este descompus. Cele mai multe pâini etichetate ca “maia” pe piață astăzi sunt orice altceva. Citind mărturiile și experiențele multor bolnavi cu boala celiacă, se evidențiază că unii dintre ei (nu toți) pot tolera consumul de pâine preparată cu maia, mai ales din făină de Alac. Unii recomandă să încercați să vă faceți propria pâine cu maia acasă cu un starter care este hrănit timp de 5 zile până la o săptămână înainte de a fi utilizat.

Bolile autoimune

Multe dintre bolile autoimune au fost legate de efectele negative ale glifosatului (incredient din erbicidul arhifolosit Roundup, produs de Monsanto). Acestea includ creșterea numărului de cazuri de diabet, boli psihiatrice, cum ar fi autismul, bolile degenerative, boala celiacă chiar și în copilărie, precum și intoleranța alimentară și alte boli metabolice. În plus, chiar și cazurile de infertilitate, în special de sex masculin, sunt legate de glifosat, precum și de boala Alzheimer și boala Parkinson.

Lactoza și diversele boli ale intenstinului

Pacienții cu boala celiacă sunt deseori intoleranți la lactoză. Eliminați toate produsele lactate.

Factorii de mediu, precum infecțiile virale (rotavirusul) sau bacteriene, pot declanșa diferite modificări la nivelul intestinului subțire in cazul persoanelor predispuse genetic. In privința factorilor de mediu, pe lângă existența gliadinei in alimentație, s-a constatat faptul că există și alți factori ce contribuie la declanșarea si exacerbarea enteropatiei – alimentația bogata in grăsimi, stresul si enterovirozele. Declanșarea la adult este adesea legata de un stres fizic (chirurgie, sarcină, naștere, infecții virale) sau de un stres emoțional puternic. Evitați stresul, situațiile conflictuale care pot agrava starea de inflamația și favoriza autoimunitatea.

Molecula de ibuprofen, prezentă în numeroase tratamente anti-inflamatoare ar putea fi responsabilă de boli ale intestinului. Potrivit studiilor din ultimii 20 de ani, ibuprofenul poate cauza boala celiacă, adică intoleranța la gluten. Se știe deja că ibuprofenul irită intestinul și poate duce la ulcer, dar mai nou s-a demonstrat că poate cauza și boala celiacă.

Intestinul subțire are o mucoasă interioară a celulelor care formează proiecții digiforme numite vilozităţi. Cilii sunt importanţi, deoarece aceştia sporesc suprafaţa disponibilă pentru absorbţia nutrienţilor din lumenul intestinal în fluxul de sânge. În boala celiacă, inflamaţia distruge cilii, determinând căptuşeala interioară a intestinului subţire să devină aplatizat. Această pierdere a vilozităţilor reduce numărul de celule şi suprafaţa disponibilă pentru absorbția substanțelor nutritive. Tulburarea absorbţiei nutrienţilor este menţionată ca sindromul malabsorbţiei.

Boala afectează în principala primele două treimi ale intestinului subțire, dar in unele cazuri afectează și porțiunea distală. Aria de absorbție la nivelul acestui organ este redusa semnificativ prin atrofia si aplatizarea vilozităților intestinale. Celulele de la nivelul vilozităților devin deficitare în enzime de mare importanță, cum ar fi dizaharidazele si peptidazele, astfel digestia și transportul în sânge a nutrienților esențiali sunt diminuate.

Cilii nu sunt permanent deteriorați la cei cu boala celiacă, deşi la persoanele mai în vârstă ar putea dura ani de zile pentru ca cilii sa se regenereze pe deplin. Intestinul este capabil de regenerare la fiecare trei zile, dar cantitatea de timp de care este nevoie pentru ca cilii sa revină la normal variază de la persoană la persoană. În general, este de așteptat ca intestinul sa se vindece într-o perioada începând cu 6 săptămâni până la 6 luni, respectând o dieta fără gluten și lactoza.

Simptomele caracteristice, prevenția și tratarea bolii celiace

Simptomele caracteristice bolii celiace diferă de la un caz la altul, de la simptome ușoare care trec deseori neobservate, la simptome și complicații severe care alterează calitatea vieții: balonare abdominală, meteorism, disconfort abdominal, arsuri la stomac, scaun anormal, de obicei diareic, apos, deschis la culoare scăderea în greutate, subnutriție/malnutriție, oboseala și astenia fizică, vărsături (mai frecvente la copii), deficienţe (fier, calciu, B12 vitamina D), dureri de cap, iritaţii ale pielii, tulburări de memorie, atenție și concentrare, tulburări de ordin psihic, fibromialgie, tulburări hormonale, afecţiuni autoimune, lupus sistemic, diabet, atrită reumatoidă, limfom, carcinoame intestinale, afecţiuni neurologice (neuropatia periferică, mielopatia, epilepsia si dementa, eucoencefalopatia progresiva, vasculita, migrena, coree si sindromul Guillian-Barre), hemoragii, petesii, echimoze, osteopenie, fracturi patologice, tetanie, hiperparatiroidism secundar – malabsorbția calciului si vitaminei D, amenoree, infertilitate, impotenta – urmare a malnutritiei si disfunctiei hipotalamo-hipofizare, dermatita herpetiformă, stomatită aftoasă.

Unele persoane cu boala celiacă şi simptome gastro-intestinale sunt diagnosticate greşit ca având sindromul de colon iritabil (IBS).

De asemenea, nivelurile crescute ale glicemiei din organism pot afecta anumite proteine, determinându-le la un comportament aberant, ceea ce conduce la o reacţie a sistemului imunitar împotriva acestora. Aceste proteine deteriorate se numesc „produse de glicare avansată”, şi cu cât ai mai multe, cu atât probabilitatea ca sistemul tău imunitar să reacţioneze este mai mare.

O dietă fără cerealele care conţin gluten şi fără lapte este esenţială în bolile autoimune. Mai pot fi şi alte alimente la care poate exista intoleranţă; de acea, prin selecţie şi excludere pot fi descoperite.

Făina de hrișcă nu contine gluten si se aseamănă cu făina de grâu, deoarece au aceleași proprietăți în produsele de panificație. Făina de chia este un aliment fără gluten si totodată o sursa buna de fibre; pe deasupra, aceasta conține și Omega-3. Faina de mei este ideala pentru preparatele dulci. Porumbul face parte din categoria alimentelor făra gluten, este gustos si poate fi folosit în diferite feluri de mâncare. Se poate prepara pâine cu diferite semințe. Se poate consuma şi mei, hrişcă, quinoa, orez, amarant, fructe (în funcție de toleranță), cartofi, legume.

Concret, bolnavilor le sunt interzise toate produsele din comerţ care conţin proteine de grâu, orz, secară chiar și ovăz la mulți. Este vorba de făină, griș, pâine, cușcuș, macaroane, biscuiți, napolitane, prăjituri, sosuri, muştar, dar şi dulciuri, mezeluri şi brânzeturi care au adaos de gluten. De asemenea, nu pot fi consumate borş, bere şi alte produse cu malţ.

Atenție la produsele ce conțin gluten in forme ascunse, precum sosul de soia si amidonul alimentar modificat, care se adaugă in alimentele preambalate. Exista si produse al căror conținut în gluten nu este evident, dar care odată pătrunse in organism declanșează fenomenele autoimune cu exacerbarea si acutizarea bolii: bere, anumite bomboane, sosuri de salată, crutoane, grisine și sosuri de soia.

O atenție suplimentara trebuie acordată faptului că unele alimente care inițial nu conțin gluten pot fi contaminate cu aceasta substanța în timpul procesării, transportului sau depozitarii lângă produse bogate în gluten. Luând în considerare aceste particularități, specialiștii recomanda pacienților sa verifice atent lista ingredientelor si sa fie precauți în consumarea produselor ce conțin sirop de glucoza, proteine vegetale, maltoză, amiloză și amilopectine (mai ales când provin din grâu și nu din porumb).

De asemenea, pacienții sunt sfătuiți sa fie atenți si la conținutul în gluten al preparatelor medicamentoase și suplimentelor vitaminice, prin citirea atentă a ambalajelor și prospectelor sau prin consultarea farmacistului. Mare atenție si la unele produse cosmetice cum ar fi rujurile sau balsamurile de buze care pot la rândul lor sa conțină gluten.

Atenție sporită în cazul alimentelor care conțin gluten “ascuns” (alimentele la care nu se cunosc informații despre compoziție). Este obligatorie citirea etichetelor de pe produsele preparate sau procesate, de exemplu “proteine vegetale hidrolizate” poate însemna gluten de origine cerealieră (grâu).

Numai în condițiile excluderii tuturor surselor de gliadina intestinul subțire începe sa se regenereze și să funcționeze normal, iar complicațiile cronice sunt prevenite.

În primele săptămâni de regim fără gluten se recomandă suplimentarea cu minerale, vitamine si proteine. De asemenea, se recomanda o restricție a grăsimilor alimentare, pentru a se reduce steatoreea.

Evitați consumul de carne, alcool, cafea, ciocolata, băuturi carbo-gazoase, prăjeli, alimente afumate, conservate, fumatul.

Obervație: După un tratament, se poate încerca daca se tolerează cerealele, va trebui obligatoriu sa fie cereale nehibridizate – grâul alac, crescut organic, iar pâinea preparată cu maia. Dar, pentru început, trebuie reparat intestinul, trebuie rezolvată starea de autoimunitatea. Deci, până atunci, sub nici o formă cereale!

Mișcă-ți corpul! Mersul pe jos moderat (4-6 km zilnic) stimulează nervii care ajuta la menținerea motilității intestinului. Cei mai mulți oameni stau la un birou toată ziua de lucru. Acest stil de viață sedentar poate contribui de fapt la o încetinire neurologice în jos a funcției intestinului.