„Iacov s-a trezit din somn şi a zis: ‘Cu adevărat Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut’.”

Geneza 28:16

Îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe scara din vis, iar Iacov s-a trezit spunând: „Cu adevărat Domnul este în locul acesta și eu n-am ştiut”. Aşa este și cu noi. Dacă ochii ne-ar putea fi deschiși, am vedea îngeri ai lui Dumnezeu peste tot în jurul nostru şi am vedea şi îngerii răi, care încearcă să ne distrugă, dar sunt alungați de cei buni.

Iacov s-a gândit să câştige dreptul de întâi născut prin înşelăciune, dar s-a ales cu o dezamăgire, simțind că a pierdut totul, legătura cu Dumnezeu, căminul, ajungând un fugar fără speranță. Dar ce face Dumnezeu? El Se uită la Iacov, în starea lui deznădăjduită, și vede că e un material care ar putea aduce din nou slavă lui Dumnezeu. Şi, în acelaşi moment, îi prezintă scara care-L simbolizează pe Isus Hristos. Avem aici un om care şi-a pierdut orice legătură cu Dumnezeu, iar Dumnezeul cerului priveşte la el şi consimte ca Hristos să facă punte peste prăpastia creată de păcat.

Este posibil ca noi să spunem: „Vreau să ajung în cer, dar cum? Nu văd nici o cale!” Aşa gândea și Iacov şi Dumnezeu i-a arătat viziunea cu scara care unea pământul cu cerul, cu Isus Hristos. Ea poate fi urcată de om, pentru că baza îi este sprijinită pe pământ, iar vârful îi ajunge în cer. Astfel, sufletul urcă, din obiceiurile, practicile şi modele pământului, direct spre cer. Lumina şi slava lui Dumnezeu se află pe fiecare treaptă a acestei scări, iar oamenii urcă. Pe cine urcă? Pe Isus Hristos. De ce se țin ei? De Isus Hristos. Şi cu cine sunt făcuți una? Cu Isus Hristos.

Ştim acum că se poate ajunge sus, pentru că Dumnezeu Se află la capătul din cer al scării, aşteptând cu brațele deschise să ajute orice suflet care vine spre Împărăția cerurilor. Lăudat fie Numele Lui! Da, locuitorii pământului Îl laudă pe Dumnezeu. De ce? Pentru că, prin Isus Hristos, al cărui lung braț omenesc cuprinde lumea, în vreme ce cu brațul divin atinge tronul Celui Atotputernic, prăpastia păcatului are un pod peste ca, făcut de trupul Lui, şi astfel, acest atom din univers, despărțit prin păcat de continentul ceresc şi devenit insulă, revine la loc.

Acolo unde se află un suflet în pericol, Dumnezeu stă pregătit să-l ajute şi toți îngerii cereşti vor fi trimişi să acorde asistență acestui suflet. (Manuscris 5, 1891)