„Pe cine am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni altul decât în Tine. Trupul meu și inima mea pot pieri, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire în veci.” Psalmul 73:25-26
Îmi este greu să exprim în cuvinte ce înseamnă Hristos pentru mine. Este ușor să repet afirmația: „Hristos este totul și în toți” (Coloseni 3:11), dar cum să redau propria mea trăire, transpunând acest text în viața de zi cu zi? Am descoperit că Hristos este împlinirea deplină a fiecărei nevoi pe care o am ca creștin. Toate temerile mele și orice îngrijorare cu privire la viitor se risipesc atunci când îmi ancorez mintea în El, iar făgăduința devine o realitate pentru mine: „Tu vei păzi în pace deplină pe cel a cărui minte rămâne statornică, căci în Tine se încrede.” (Isaia 26:3).
„Pace! Pace desăvârșită! Viitorul nostru este cu totul necunoscut. Îl știm pe Isus, și El e pe tron așezat.”
Am nevoie de înțelepciune pentru a discerne între bine și rău, pentru a fi în stare să resping răul și să aleg binele. Această înțelepciune de sus a fost făgăduită, dar nu este doar o însușire a minții pe care trebuie să o folosesc. Hristos a fost făcut pentru mine înțelepciune și Îl primesc pe El ca înțelepciunea mea. Aceasta nu mă face infailibil și nici nu elimină posibilitatea de a greși, dar mă învață calea pe care ar trebui să merg. Învăț de la El.
Am nevoie de putere pentru a stărui pe calea pe care El mi-a arătat-o ca fiind dreaptă, iar prin însăși prezența Sa în mine, prin Duhul Sfânt, El devine puterea mea. Aceasta nu mă face atotputernic, iar o astfel de putere nu este în stăpânirea mea; dimpotrivă, eu sunt în stăpânirea Lui. Când mă împotrivesc voii Sale, Îl pierd ca putere a mea. Predarea de sine este calea către putere.
Cel care este înțelepciunea mea și puterea mea este și neprihănirea mea. El mă îmbracă cu haina neprihănirii Sale. Îndepărtează zdrențele murdare ale propriei mele neprihăniri – păcatele mele – și îmi acoperă goliciunea cu haine pure și albe. Astfel, sunt ascuns în El, iar Tatăl meu mă vede în El și mă primește în El. Ce altceva aș putea să-mi doresc?
Știu că, prin mine însumi, sunt vrednic de ură, că, în mod firesc, îi urăsc pe alții și „știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun” (Romani 7:18). Dar Isus este iubirea întrupată, iubirea vie și, pe măsură ce El locuiește în mine, iubirea Lui este revărsată în inima mea. Iubesc pentru că El m-a iubit mai întâi (1 Ioan 4:19). Cât de dulce este părtășia iubirii Sale!
Știu că un creștin ar trebui să trăiască o viață de biruință asupra păcatului, dar când sunt lăsat pe cont propriu, descopăr că „ceea ce urăsc, aceea fac” (Romani 7:15) și că „binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac” (Romani 7:19). Sunt bucuros că am învățat să accept moartea Lui ca moartea mea față de păcat și viața Lui ca viața mea și că Îl iau pe El ca biruința mea. Biruința Lui este a mea, pe măsură ce El devine al meu.
Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră” (1 Ioan 5:4), prin care ne apucăm de toată puterea Lui glorioasă, astfel încât să putem spune cu îndrăzneală: „DOMNUL este ajutorul meu; de cine să mă tem?” (Evrei 13:6). „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 15:57).
El este pacea mea. El este înțelepciunea mea. El este tăria mea. El este neprihănirea mea. El este dragostea mea. El este biruința mea. El este totul pentru mine. Dar pentru tine, ce este El?
