„Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească frați.”

Evrei 2:11

Despre Enoh stă scris că a trăit 65 de ani și apoi a avut un fiu. După aceea, el a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. În timpul acestor primi 65 de ani, Enoh L-a iubit pe Dumnezeu, s-a temut de El și a păzit poruncile Lui. Dar după nașterea primului său fiu, Enoh a atins o experiență mai înaltă, fiind angajat într-o mai strânsă legătură cu Dumnezeu, realizând mai complet obligațiile și responsabilitatea lui ca fiu al lui Dumnezeu.

Ce binecuvântare că-l avem pe Enoh!… În ciuda marii stricăciuni din preajmă, el a umblat cu Dumnezeu și lumina lui a strălucit într-o epocă degenerată. Dacă Enoh a umblat cu Dumnezeu, atunci de ce n-ar putea oamenii să facă și azi la fel?

Mulți dintre noi cunoaștem ceva din această experiență. Știm că în mijlocul răutății și al necazului ne simțim foarte slabi, dar mai știm că Isus este lângă noi, simpatizând cu noi și ajutându-ne. Noi putem comunica cu Prietenul nostru cel mai bun. El este chiar lângă noi și nu trebuie să ne ducem după El în cer, pentru a-L coborî la noi, pentru că El ne este chiar alături, gata să ne ajute.

Mergând alături de cei cărora nu le pasă de Dumnezeu sau de cer, ori de lucrările cerului, le putem vorbi despre Isus. Noi avem ceva mai de preț decât ceea ce așteaptă ei; Îl avem pe Isus. El este cu noi în întunericul moral al acestui veac și Lui Îi putem spune despre necazurile sufletului nostru, în mijlocul răutății lumii, și nici unul dintre acestea nu trebuie să ne afecteze. Putem sta de vorbă cu Isus, așa cum Enoh a stat de vorbă cu Dumnezeu. El putea să-I spună Domnului lui despre toate încercările.

Enoh și-a format un caracter drept și, ca rezultat, el a fost mutat în cer fără să cunoască moartea. Când Domnul va veni a doua oară, vor fi unii care vor fi luați la cer fără a vedea moartea și am vrea să fim printre ei. Vrem să știm dacă suntem total de partea Domnului, părtași ai naturii divine, scăpați de corupția datorată poftei, nu căutând să trăim o cale ușoară, fără încercări, ci punându-ne într-o corectă relație cu Dumnezeu și lăsându-L pe El să aibă grijă de consecințe. Enoh a fost lumina lumii în vremea lui și cât de departe s-a extins această lumină! Lumina pe care o reflecta Enoh de la Dumnezeu era cuprinzătoare și cei care au umblat în această lumină sunt cei binecuvântați în ea. Ei au murit în ea și vor avea parte de prima înviere. (Manuscris 83, 1886)