„Când omul cel tare și bine înarmat își păzește casa, averile îi sunt la adăpost.”

Luca 11:21

Satana a luat în derâdere ideea unui Hristos, Maiestate a cerului, lăsat să sufere de foame în pustie. Așa Își trata Dumnezeu Fiul? Lăsându-L în pustie, cu animalele sălbatice, fără mâncare, fără companie, fără mângâiere? El insinua că Dumnezeu n-a dorit niciodată ca Fiul Lui să ajungă astfel.

Cuvintele cerului: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea” încă sunau în urechile lui Satana, dar el era hotărât să-L facă pe Hristos să nu creadă această afirmație. Cuvântul lui Dumnezeu era asigurarea lui Isus despre divinitatea lucrării Lui… Era scopul lui Satana acela de a-L face să Se îndoiască de acest cuvânt. Dacă încrederea lui Hristos putea fi clintită, Satana știa că biruința în întreaga mare luptă era a lui, putându-L învinge pe Isus. El spera că, sub puterea deznădejdii și a foamei extreme, Hristos Își va pierde credința în Tatăl Lui și va face o minune pentru Sine. Dacă ar fi făcut astfel, planul de mântuire ar fi fost compromis.

Dar Hristos, Fiul lui Dumnezeu, i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»”.

Hristos fusese avertizat să nu intre în dispută verbală cu Satana și, deși l-a recunoscut de la început pe vrăjmașul disprețuitor, El a rămas în dragostea Tatălui Său și nu a stat la discuții cu ispita.

Satana l-a ispitit pe primul Adam în Eden, iar Adam a intrat în conversație cu vrăjmașul, oferindu-i astfel avantaj. Satana și-a exercitat puterea de hipnoză asupra lui Adam și a Evei și acum se străduia să o exercite și față de Isus. Dar, după ce Hristos i-a citat cuvântul Scripturii, el și-a dat seama că nu avea șanse de biruință.

Satana a venit la Isus sperând să-L învingă. El credea că avea tot avantajul față de Hristos, dar a fost învins de bunătatea și umilința Mântuitorului și de bizuirea Lui pe Cuvântul lui Dumnezeu. Liniștit, modest și aparent neajutorat, Hristos era mai puternic decât orice om. O, cât s-a străduit Satana să-L facă să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu! Dar toate eforturile lui de a-L face pe Hristos să Se abată de la dependența de Dumnezeu au eșuat. Mântuitorul nostru a putut primi descoperirea cerească fără să devină plin de sine… Vrăjmașul este subtil și foarte îndrăzneț, dar nu este invincibil. El este puternic, dar, dacă ne menținem aproape de Căpetenia mântuirii noastre, folosind arma pe care ne-a dat-o El, vom fi biruitori. (Scrisoarea 159, 1903, publicată în Manuscript Releases, vol. 21, pag. 9-10)