„țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu și așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică.”

Iuda 21

Noi suntem familia lui Dumnezeu, copiii Săi, şi prin El suntem învățați cu privire la ceea ce se petrece acum şi în viitor. O așteptare vigilentă, o stăruitoare veghe sunt cerute în vederea pregătirii pentru evenimentele solemne care vor avea loc în curând. Bărbații şi femeile desăvârșiți în Hristos nu-şi vor petrece întregul lor timp în așteptare, meditație şi contemplare. În timp ce trebuie să avem ore liniștite de meditație şi rugăciune, când părăsim aglomerația tumultoasă şi stresantă pentru a comunica cu Dumnezeu, pentru a învăța de la El voia Sa cu privire la noi, nu trebuie să uităm că avem un mesaj pozitiv de avertizare pe care trebuie să-l transmitem lumii.

Enoh a umblat cu Dumnezeu și a dus un mesaj de avertizare locuitorilor lumii din acea vreme. Cuvintele și acțiunile sale, exemplul său de credincioșie, erau o mărturie continuă în favoarea adevărului.

Într-un veac care nu era mai prielnic dezvoltării unui caracter curat şi sfânt decât acesta, el a trăit o viață de ascultare. Atât de plin ajunsese pământul cu necurății, încât Dumnezeu l-a spălat printr-un potop. El a întors literalmente lumea pe dos, pentru a o goli de corupția sa.

Enoh a fost sfânt pentru că a umblat cu Dumnezeu pe calea Sa. În el, lumea a avut un exemplu a ceea ce vor fi cei care, atunci când Hristos va veni, vor fi ridicați în nori să-L întâlnească în văzduh. Trebuie să fim asemenea lui Enoh. Devoțiunea personală trebuie să fie îmbinată cu cele mai serioase şi energice apeluri şi avertizări. Trebuie să arătăm către ceea ce se întâmplă și ceea ce va urma în curând. Suntem îndemnați să nu fim leneşi în activitate, ci să avem un spirit viu, slujind Domnului. Trebuie să fim serioşi în eforturile noastre de a curăța calea Domnului, de a pregăti un popor pentru venirea Sa. Evlavia spiritului trebuie adusă în serviciul nostru pentru Domnul. Candela sufletului trebuie păstrată plină şi arzând.

Serviciul pentru Dumnezeu cere întreaga ființă, inima, mintea, sufletul şi puterea. Fără nici o rezervă, noi trebuie să ne oferim lui Dumnezeu, astfel ca să putem reflecta imaginea cerului, şi nu pe cea a pământului.

Trebuie să aibă loc o trezire a sensibilității către lucrarea ce trebuie făcută pentru toate categoriile de oameni, de sus sau de jos, bogați sau săraci, învățați sau neînvățați. Trebuie să revigorăm blândetea arătată de marele Păstor atunci când strânge mieii în brațele Sale şi cu grijă îşi conduce turma din locuri primejdioase, pe cărări sigure. Urmaşii lui Hristos trebuie să arate blândețea şi simpatia Sa, precum şi intensitatea dorintei Sale de a împărtăşi adevărurile care înseamnă viață veșnică pentru cei ce le primesc. (Letter 97, 1902; publicat în Manuscript Releases, vol. 12, pag. 213–214)