„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan.”
Apocalipsa 1:1
În aparenţă, Domnul le-a îngăduit duşmanilor Lui să triumfe, dar mâna Lui lucra nevăzută, în întuneric. Dumnezeu a lăsat ca robul Său credincios să fie dus acolo unde Hristos putea să-i ofere o descoperire mai uimitoare a Lui, pentru a o prezenta lumii… El se afla pe o insulă pustie şi Hristos îl vizita aici, oferindu-i cea mai minunată revelație a slavei Lui şi făcându-i cunoscut ce avea să fie în ultimele zile ale istoriei acestui pământ.
Aceasta este o mărturie cât se poate de puternică, dar adevărata ei semnificație nu este decât puțin percepută. Orice cercetător al Scripturii să cântărească atent fiecare cuvânt din întâiul capitol al Apocalipsei, pentru că fiecare propoziție și fiecare cuvânt de aici are greutate şi implicație.
Revelația lui Hristos față de Ioan trebuie să fie pentru toți, credincioşi și necredincioși, o dovadă că avem un Hristos înviat. Aceasta ar da putere vie bisericii. Uneori, nori negri învăluie poporul lui Dumnezeu, părându-se că asuprirea şi persecuția îl vor copleși. Dar în astfel de vremuri sunt date cele mai instructive lecții. Aşa după cum în nopțile cele mai întunecoase stelele strălucesc cel mai puternic, și cele mai strălucitoare raze ale slavei lui Dumnezeu sunt descoperite în cea mai adâncă întristare. Cu cât este mai întunecat cerul, cu atât mai clare și impresionante sunt razele Soarelui Neprihănirii, Mântuitorul înviat. (Manuscris 106, 1897)
