„El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Cine eşti Tu, Doamne?’ a răspuns el. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigonești’.”

Faptele Apostolilor 9:4-5

Saul primise educație de la cei mai învățați dascăli ai epocii. El învățase cu Gamaliel și era rabin și om de stat. Era membru al Sinedriului şi foarte zelos în asuprirea creștinătății. La uciderea lui Ştefan cu pietre, avusese partea lui și citim mai departe despre el: „Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați şi pe femei şi-i arunca în temniţă”. Dar cariera de persecutor a lui Saul a fost întreruptă. Aflându-se în drum spre Damasc, pentru a aresta creștinii pe care i-ar fi găsit, „deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’”

După convertire, Saul s-a numit Pavel. El s-a alăturat apostolilor şi a fost printre cei mai mari dintre ei. (Manuscris 95, 1899)

Deşi apostolii se aflau adesea în conflict cu oamenii răi și cu puterile întunericului, erau totuşi făcuți în stare să ducă lupta, având înaintea lor triumful sau moartea la lucru. În trupurile lor, în vătămările şi rănile și vânătăile primite pentru Isus, ei purtau dovada răstignirii lui Hristos, dovada că erau părtaşi cu El în suferințele Lui.

Însăşi izbăvirea lor din diferitele greutăți şi încercări era mărturie că Isus trăia şi că, prin puterea Lui, și ei trăiau. (Manuscris 58, 1900)

Un Ştefan credincios și loial a fost omorât cu pietre de vrăjmașii lui Hristos. Cu siguranță, nu se părea că Dumnezeu Își consolida cauza pe pământ, îngăduind în acest fel ca sufletele rele să triumfe. Dar chiar în urma acestei întâmplări, Pavel a fost convertit la credință și, prin cuvintele lui, mii de oameni au fost aduşi la lumina Evangheliei. (Scrisoarea 10, 1897)

Cei aleşi pentru lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie oameni credincioşi și loiali, lucrători pe care Dumnezeu să-i poată învăța, care împărtăşesc ceea ce primesc, proclamând fără rezerve voința lui Dumnezeu și arătând calea mai bună tuturor celor cu care vin în contact. Se nasc, în Hristos, noi persoane pentru a combate, a trudi și a se angaja în lupta cea bună a credinţei. Întotdeauna la îndemâna lor se află o putere prin care pot obține biruința în orice punct, putere care-i face în stare să fie mai mult decât învingători ai dificultăților pe care le întâlnesc. (Scrisoarea 150, 1900)