„Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului și I-a zis: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră’».”

Matei 4:5-6

A doua ispită a vizat mândria lui Isus… Acum, Satana credea că L-a prins pe Isus pe propriul teren. Vicleanul dușman folosește și el cuvinte ieșite din gura lui Dumnezeu, dovedind că este familiarizat cu Scripturile. Dar când citează făgăduința „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta”, Satana omite cuvintele „să Te păzească în toate căile Tale”, care înseamnă în toate căile în care L-ai ales pe Dumnezeu. Isus a refuzat să Se abată de la calea ascultării. El nu a forțat Providența să-L salveze, fapt prin care n-ar mai fi putut să ne ofere un exemplu de încredere și supunere. Niciodată Isus n-a făcut vreo minune pentru Sine. Lucrările Lui minunate au fost toate spre binele altora. El i-a supus pe toți la ascultarea de Dumnezeu, ca să poată merge pe calea ascultării, dar a ne depărta de această cale înseamnă a ne aventura pe terenul lui Satana, unde sigur vom cădea…

Isus a ieșit biruitor și din a doua ispitire și acum Satana se manifestă în adevăratul lui caracter, pretinzând că este dumnezeul acestei lumi.

Ducându-L pe Isus pe un munte înalt, Satana face să-I treacă pe dinainte împărățiile lumii, în toată măreția lor. Ochii lui Isus, atât de obișnuiți, în ultima vreme, cu priveliști triste și pustii, vedeau acum o panoramă inegalabil de frumoasă și prosperă. Apoi, glasul ispititorului s-a făcut auzit: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.”

Misiunea lui Hristos putea fi împlinită numai prin suferință. Înaintea Lui stăteau o viață de necazuri și lupte și o moarte umilitoare. Dar acum, El putea scăpa de teribilul viitor, dacă recunoștea supremația lui Satana.

Făcând aceasta însă, însemna să cedeze în marea luptă. De aceea, Hristos i-a spus ispititorului: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: «Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești»”. Divinitatea lui Hristos a fulgerat prin umanitatea Lui suferindă. Satana n-a avut putere să reziste poruncii lui Isus de a pleca. Umilit și înfuriat, el a fost nevoit să se retragă din prezența Răscumpărătorului lumii. — Manuscris 155, 1902 (Sermons and Talks, vol. 2, pag. 218-219)