„El Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați.”
1 Petru 2:24 VBT
„Singurul lucru esențial pentru noi, pentru a putea primi și răspândi și altora iubirea iertătoare a lui Dumnezeu, este să cunoaștem și să credem iubirea pe care o are El față de noi. (1 Ioan 4:16). Satana lucrează prin orice amăgire pe care o poate dirija, ca să nu putem discerne această iubire. El ne va face să credem că greșelile și păcatele noastre au fost așa de grave, încât Domnul nu va da nici o atenție rugăciunilor noastre, nici nu ne va binecuvânta și nici nu ne va mântui. În noi înșine, nu putem vedea altceva decât slăbiciune, niciun merit care să ne recomande lui Dumnezeu, și Satana ne spune că aceasta nu e de niciun folos; nu ne putem remedia nedesăvârșirile noastre de caracter. Când încercăm să venim la Dumnezeu, vrăjmașul ne șoptește: «Nu e de niciun folos pentru tine că te rogi; n-ai făcut tu cutare lucru rău? N-ai păcătuit tu împotriva lui Dumnezeu și nu ți-ai călcat tu propria conștiință?» Atunci însă îi putem spune vrăjmașului că «sângele lui Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat.» (1 Ioan 1:7). Când ne dăm seama că am păcătuit și nu putem să ne rugăm, atunci e timpul să ne rugăm. Oricât de rușinați și de adânc umiliți am fi, trebuie să ne rugăm și să credem. «O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: ‘Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu’.» (1 Timotei 1:15). Iertarea, împăcarea cu Dumnezeu, vine asupra noastră nu ca o răsplată pentru faptele noastre; ea nu este dată pentru vreun merit al oamenilor păcătoși, ci este un dar făcut nouă, având temelia dăruirii în dreptatea nepătată a lui Hristos.
Nu trebuie să căutăm să ne micșorăm vinovăția, scuzând păcatul. Trebuie să vedem păcatul așa cum îl vede Dumnezeu, cu adevărat oribil. Numai Golgota poate să descopere marea grozăvie a păcatului. Dacă ar fi trebuit să ne purtăm propria vinovăție, ne-ar fi zdrobit. Dar Cel fără păcat a luat locul nostru; deși nu merita aceasta, El a purtat fărădelegile noastre.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 115-116).
Apel: Tactica lui Satana este ca după ce te-a făcut să păcătuiești să te descurajeze pe orice cale în a te întoarce la Dumnezeu și să prezinte în mod fals caracterul lui Dumnezeu, ca fiind dur, rece și neiertător. Însă Cuvântul lui Dumnezeu este arma sigură cu care Satana poate fi înfrânt. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi, în faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8 BTF). Vino cu încredere înaintea Celui care a făcut totul pentru ca tu să fi salvat.
Meditează: Cum putem găsi echilibrul între a nu căuta să ne micșorăm vinovăția prin scuze, a vedea păcatul așa cum îl vede Dumnezeu, ca fiind oribil și a crede totuși în dragostea și îndurarea lui Dumnezeu? Cum putem să fim sinceri în privința păcatului nostru și să ne confruntăm cu el în lumina jertfei lui Hristos pentru noi?
Aplică: În loc să te lași copleșit de vinovăție și descurajare, caută pasaje din Scriptură care vorbesc despre iubirea, mila și iertarea lui Dumnezeu. Meditează asupra acestor versete și permite-le să-ți umple inima cu speranță și pace. Continuă să te rogi și să cauți prezența lui Dumnezeu în ciuda greșelilor tale. Rugăciunea este un mijloc puternic prin care îți poți găsi alinare și speranță în mijlocul luptelor tale.
