„… mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.”

Matei 27:52,53

În timpul lucrării pe pământ, Isus a readus morți la viață. El l-a înviat pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair şi pe Lazăr. Aceştia însă n-au fost îmbrăcați apoi în nemurire. După înviere, ei au continuat să fie supuşi morții şi degradării. Dar cei care au ieşit din mormânt la învierea lui Hristos au fost înviați pentru viață veşnică. Ei erau mulțimea de robi care au fost înălțați cu Hristos ca trofee ale biruinței Sale asupra morții şi mormântului…

Aceştia au mers în cetate şi s-au arătat multora, declarând: ,„Hristos a înviat şi, împreună cu El, am înviat şi noi”. Unii s-au îngrozit auzind și văzând aceasta. Cei înviați erau cea mai incontestabilă dovadă nu numai a propriei învieri, ci şi a învierii Răscumpărătorului crucificat. După învierea Sa, Hristos nu S-a arătat nimănui, în afară de ucenici, dar nu era nevoie de o mărturie specială privind învierea Lui. Ea venea din diferite surse, inclusiv de la cei cinci sute de oameni adunați în Galilea să-L vadă pe Domnul lor înviat. Mărturia aceasta nu putea fi stăvilită…

Cei care fuseseră înviați erau prezentați universului ceresc ca trofee – mostre de înviere pentru toți cei care aveau să-L primească și să creadă în Isus Hristos ca Mântuitor al lor personal. Ei erau un simbol al învierii finale a celor drepți. Aceeaşi putere care Îl ridicase pe Hristos din morți va ridica Biserica – mireasa – şi o va slăvi, cu Hristos, mai presus de toate împărățiile și de toate puterile, mai presus de orice nume, nu numai în această lume, ci şi în curțile cereşti, în lumea de sus…

Hristos a fost cel dintâi dintre roadele celor adormiți. Exact această una scenă, învierea lui Hristos din morți, era celebrată, în tip, de către iudei, la dintre sărbătorile lor sfinte, numită Sărbătoarea Iudeilor. Ei veneau la Templu, după strângerea celor dintâi roade, și aveau o sărbătoare de mulțumire. Primele roade ale recoltei lor erau în mod sacru dedicate Domnului…

În vreme ce Isus Se înălța la cer, binecuvântându-Şi ucenicii, o armată de îngeri Îl înconjura ca un nor. Hristos avea cu El mulțimea robilor înviați, ca trofeu al lui. El Însuşi li va duce Tatălui primele roade dintre cei adormiți, pentru a-i prezenta drept garanție că El este biruitor asupra morții şi asupra mormântului. (Manuscris 115, 1897)