Răscumpărătorul nu va accepta o slujire împărțită. Omul credincios lui Dumnezeu trebuie să învețe zi de zi ce înseamnă renunțarea la sine.

Exemplul Mântuitorului ar trebui să ne inspire ca să depunem eforturi stăruitoare, pline de sacrificiu de sine pentru binele altora.

Isus nu ascundea niciun cuvânt al adevărului, dar totdeauna îl rostea cu iubire. În legăturile Sale cu oamenii, El dădea pe față tact.

Când Isus a spus despre văduvă: «Ea a dat mai mult decât toți», cuvintele Lui spuneau adevărul nu numai despre motivația dăruirii.

În mijlocul ucenicilor Săi, Domnul Hristos era în orice sens un purtător de grijă, un purtător al poverilor. El a fost părtaș la sărăcia lor.

El a mers din oraș în oraș, predicând Evanghelia și vindecându-i pe cei suferinzi, ca Împărat al slavei, îmbrăcat în haina naturii umane.

Scutul credinței trebuie să-l avem în mână, iar coiful mântuirii pe fruntea noastră; și cu sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

El (Hristos) cheamă bărbați care vor putea purta cu credincioșie bătălia împotriva răului, luptând împotriva domniilor și puterilor.

Lucrarea trebuie dusă mai departe în simplitatea adevărului. Nu vă ridicați niciodată mai presus de simplitatea Evangheliei lui Hristos.

Creștinul este încurajat să dea dovadă de o perseverență răbdătoare pentru a duce mai departe lucrarea slujirii Evangheliei.