„Celui ce biruiește îi voi da să șadă cu Mine pe tronul Meu, așa cum și Eu am biruit și am șezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Său.” Apocalipsa 3:21
Gândul acesta aproape că mă copleșește. Cum poate fi adevărat? Sunt doar o ființă slabă, muritoare, iar El este atotputernic, veșnic, „Dumnezeu peste toate” (1 Ioan 4:8). Și totuși, El a spus-o, și El Însuși s-a angajat să o împlinească. „Celui ce biruiește îi voi da să șadă cu Mine pe tronul Meu, așa cum și Eu am biruit și am șezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Său” (Apocalipsa 3:21).
Există o singură explicație pentru acest fapt uimitor, dar glorios—El mă iubește. Dragostea aceasta L-a determinat să părăsească tronul ceresc și să vină în această lume ca Fiul omului, să ia locul meu, iar ca Reprezentant al meu să recâștige tronul pe care El Însuși promite să-l împartă cu mine. Prin aceasta, El a dat iubirii un sens cu totul nou.
Satana și-a propus să coboare întreaga familie umană în adâncurile pierzării veșnice, prin păcat și separarea de Dumnezeu care vine odată cu el. Dar Dumnezeu ne-a privit cu milă și ne-a iubit și L-a dat pe Fiul Său pentru a ne salva. Hristos ne-a privit cu milă și ne-a iubit și, printr-un sacrificiu de Sine infinit, a creat o cale de scăpare pentru noi. Dumnezeu, în Hristos, a împăcat lumea cu Sine. Acum, această dragoste care își are sursa în ceruri strălucește până la marginile pământului, invitându-mă să răspund, să cred, să biruiesc, să intru în comuniunea veșnică a tronului Său.
Dar Isus Hristos face pentru mine mai mult decât doar să-mi redea ceea ce a fost pierdut prin păcat, deși chiar și aceasta ar fi fost suficient pentru a-I aduce laudă și adorare de-a lungul veacurilor veșnice. Să lăsăm aceste adevăruri simple să ne umple mintea: în starea Sa preexistentă, în taina Dumnezeirii, Isus era una cu Tatăl și împărtășea cu El stăpânirea asupra universului (vezi Ioan 1:1-3; Coloseni 1:16-17). Era infinit mai presus decât orice ființă creată. Totuși, când a venit să mă caute și să mă mântuiască, S-a smerit până la starea mea nevrednică și a luat asupra Sa consecințele păcatului meu (vezi Filipeni 2:6-8; 2 Corinteni 5:21).
Ca un biruitor atotputernic, Omul Hristos Isus s-a întors triumfător la poziția Sa glorificată în curțile cerești și El Însuși a devenit Calea – Calea mea – către tronul slavei. Când Îl primesc pe El ca Reprezentantul meu personal și ca Mântuitor al meu, când devin una cu El prin acea unire a vieții făcută posibilă de darul propriului Său Duh, chiar dacă sunt încă aici, în această lume a păcatului și a suferinței, sunt deja un moștenitor al lui Dumnezeu și un împreună moștenitor cu Hristos. Sunt pe cale, iar destinația acestei căi este tronul slavei. Iar când voi merge să fiu cu El, acolo unde este El, Îl voi găsi pe tron.
Fericită asigurare, Isus este al meu! O, ce avânt al slavei divine! Aceasta nu este o iluzie. Nu-i rodul imaginației unei minți neliniștite. Este adevărul limpede, o realitate plină de viață. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor trece niciodată. Neprihănirea Lui este a mea. Biruința Lui este a mea. Tronul Lui este al meu. El este al meu, iar eu sunt al Lui. Dragostea Lui mi-a cucerit inima, iar prin harul Său voi fi biruitor și voi sta împreună cu El pe tronul Său. A Lui să fie slava în veci! Nu simți cum îți tresaltă inima? De ce să-ți cauți comoara în mlaștina păcatului și să-ți lași ochii orbiți, fără să privești cununa care ți se oferă? Te îndemn să accepți haina neprihănirii, să te lași învăluit de harul Lui și să te pregătești pentru cununa slavei veșnice.
