„Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața.”
Geneza 4:5
Îi implor pe toți aceia care murmură și se autocompătimesc, fiindcă s-a spus sau făcut ceva ce nu se potrivește cu calea lor și aceasta, consideră ei, înseamnă desconsiderare, să-și aducă aminte că fac exact lucrarea pe care a început-o Satana în ceruri. Ei merg pe calea lui, semănând necredință, discordie și neînțelegere, pentru că nimeni nu poate nutri în secret sentimente negative. Ei trebuie să spună și altora că nu sunt tratați așa cum ar dori și astfel aceștia sunt conduși și ei la murmur și nemulțumire. Aceasta este rădăcina resentimentului, prin care mulți sunt contaminați. Așa lucrează Satana astăzi, prin îngerii răi. El se asociază cu cei care se pretind credincioși, iar aceia care încearcă să lucreze cu fidelitate pentru Dumnezeu vor întâlni încercări pe atât de grele, pe cât poate să le aducă Satana prin cei care pretind că cunoaște adevărul. Succesul lui Satana este proporțional cu lumina și cunoștința pe care acești opozanți le au.
Satana trebuie să înșele pentru a rătăci… Va fi făcută o lucrare ascunsă, se va exercita o influență amăgitoare, pretenții false vor fi prezentate drept adevăr, vigilența va fi adormită. Satana va îmbrăca ispita și păcatul în hainele neprihănirii și, prin această înșelătorie, va câștiga mulți de partea lui. Hristos l-a declarat pe Satana mincinos și ucigaș. O, dacă ar lua sufletele crude înțelepciune de la Dumnezeu!
Cain și Abel ne sunt prezentați în Biblie pentru a ne înfățișa două clase de oameni. Abel a fost credincios lui Dumnezeu și a fost apreciat de El. Cain a fost nelegiuit, dorind ca ideile lui să aibă întâietate. Abel a protestat împotriva acestui principiu, ca fiind nedrept. Ca frate mai mare, Cain considera că metodele și planurile lui trebuie să aibă supremație și faptul că Abel n-a subscris vederilor lui l-a mâniat foarte tare, iar această mânie s-a aprins atât de tare, încât Cain l-a omorât pe fratele său, Abel. Aici sunt desfășurate cele două principii – al dreptății și al nedreptății. Încercări vor veni peste orice suflet care-L iubește pe Dumnezeu. Domnul nu face nimic ca să împiedice acest val de încercări și să-Și scutească poporul de ispitele lui Satana. Dacă suntem puternic ispitiți, este pentru că așa au fost modelate circumstanțele de către apostazia lui Satana; ispitele fiind astfel îngăduite pentru a fi modelate caracterele, determinând calificarea lor pentru a face parte din familia umană din cer, caractere ce vor rezista oricărei presiuni sau situații nefavorabile, atât în viața particulară, cât și în cea publică. (Manuscris 57, 1896; publicat în Manuscript Releases, vol. 18, pag. 363–365)
