„Omul acela a zis: ‘Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile!’ Dar Iacov a răspuns: ‘Nu te voi lăsa până nu mă vei binecuvânta’.”
Geneza 32:26
A spune sufletelor ispitite despre vina lor nu le inspiră, în nici un caz hotărârea de a se îndrepta… Mai bine puneți-le înainte posibilitățile pe care le au. Arătați-le înălțimile pe care pot ajunge. Ajutați-i să se ancoreze în mila lui Dumnezeu, să aibă încredere în puterea Lui de a ierta. Isus așteaptă să îi ia de mână și să le dea puterea de a trăi o viață nobilă și virtuoasă.
Adeseori, Dumnezeu îi duce pe oameni într-o criză, pentru a le arăta slăbiciunea lor şi unde este Sursa de putere. Dacă se roagă şi veghează, luptând curajos, punctele lor slabe vor deveni punctele lor tari. Experiența lui Iacov conține multe lecții de valoare pentru noi. Dumnezeu l-a învățat pe Iacov că, în propria putere, nu putea obține niciodată biruința, că а trebuit să se lupte cu Dumnezeu pentru a primi putere de sus.
Toată noaptea, Iacov s-a luptat cu un înger. În final, puternicul Iacov a fost atins printr-o lovitură la încheietura coapsei. Acum nu mai era tare şi suferea cea mai mare durere, dar nu s-a pierdut cu firea. Pocăit şi zdrobit, el s-a prins de înger…, rugându-se pentru binecuvântare. Trebuia să fie sigur că păcatul îi era iertat. Hotărârea lui s-a întărit, iar credința i-a devenit mai serioasă și constantă, chiar până la sfârșit. Îngerul a încercat să plece: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile!” Dar Iacov i-a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta!”
Dacă ar fi fost vorba de o încredere trufașă, Iacov ar fi fost nimicit pe loc, dar era siguranța celui care îşi declară propria neputință, având în același timp încredere în loialitatea unui Dumnezeu care-Şi ține legământul… Prin umilință, părere de rău și predare de sine, muritorul păcătos și rătăcitor a ajuns la Maiestatea cerului. El şi-a întărit prinderea tremurândă de făgăduințele lui Dumnezeu şi inima Celui Infinit n-a putut să treacă pe lângă rugămintea păcătosului.
Ca dovadă a faptului că Iacov a fost iertat, numele lui a fost schimbat dintr-unul care îi aducea aminte de păcatul lui, într-unul care-i comemora biruința. Numele tău nu va mai fi Iacov”, i-a spus Îngerul, „ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai fost biruitor.”
Vom obține noi putere de la Dumnezeu, câștigând biruință după biruință sau vom încerca să luptăm în puterea noastră, căzând înfrânți, în final, răpuși de eforturi zadarnice? Fie ca și noi să obținem, printr-o supunere fără rezerve lui Dumnezeu, puterea pe care trebuie să o aibă fiecare biruitor în bătălia cu răul. (Manuscris 2, 1903)
