„Negreșit este potrivit a spune lui Dumnezeu: Am purtat pedeapsă, nu mă voi poticni; Învață-mă ce nu văd; dacă am făcut nelegiuire, nu mă voi mai poticni.” Iov 34:31-32 BTF

Trăim acum în ziua cea mare a ispășiri. În serviciul simbolic, atunci când marele preot făcea ispășire pentru Israel, tuturor li se cerea să-și întristeze sufletele prin pocăință de păcat...

Dacă dorim să biruim, singura speranță pentru noi este să unim voința noastră cu voința lui Dumnezeu și să lucrăm în cooperare cu El, oră de oră și zi de zi.

Feriți-vă de o îndelungată amânare! Nu lăsați la o parte lucrarea de părăsire a păcatelor și de căutare a curăției de inimă prin Domnul Isus.

Această voință divină care lucrează asupra lucrurilor din natură vorbește și inimilor oamenilor, dând naștere în ființa lor unei dorințe inexprimabile după ceva care le lipsește.

Ce milă, ce iubire nemărginită ne-a arătat Dumnezeu nouă, unor păcătoși pierduți, legându-ne de El, spre a fi pentru El o comoară deosebită!

Încercările vieții sunt uneltele prin care Dumnezeu îndepărtează necurățiile și asperitățile din caracterul nostru.

Toate faptele noastre bune sunt dependente de o putere ce se află în afara noastră. De aceea trebuie să aibă loc o continuă înălțare a inimii către Dumnezeu

Omul a devenit rob al lui Satana și ar fi rămas astfel pentru totdeauna, dacă Dumnezeu n-ar fi intervenit în mod special.